• 𝘐𝘶𝘣𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘴𝘪 𝘶𝘳𝘢 •

1.NU MĂ LĂSA . . .

                                  21.10.2018

________________________________________________________________________

                                                                                                ***

- Narator povestește : -

Un întuneric dens. . .

Același întuneric. . . .

Un sentiment năstrușnic și enervant . . .

       

     Nu  ajunse nimic bun Eren . . .          Niciodată nu ar fi putut să ajungă ceva.De ce?În abisul tristeții și al furiei care tocmai căzuse nu mai putea nimeni să îl scoată. Trist pentru unu ca el.Atât de sfâșietor, zilele și le petrece cu  un simplu zâmbet mințindu-se atât de fals pe el și pe restul că este și se simte bine pufăind din țigarea fumul, încețoşându-i mintea tristă cu o plăcere atât de falsă și trecătoare.

         Reluând . . .

       Ziua, Eren Jaeger este tipul recalcitrant și furios  ce își suflă fără griji din țigarea tare și eliberează printr-un simplu oftat un fum dens alături de o neputință și sfâșiere pe care el o simte iar noaptea acest Eren Jaeger,un specimen atât de interesant, se metamorfozează . . . Devine cu totul altă persoană. Din acel puști furios devine unu care plânge,plânge cu lacrimi amare închis în propriul dormitor şi în acel întuneric abisal ,din acel puști încrezător și mândru devine unu care își dorește moartea și se bucură atât de tare de răul său,  corpul său care inhalează acel fum nociv al tutunului sau fără pic de milă încheietura îi e tăiată de către el cu șiroaie de sânge și lacrimi umplute fie își neglijeşte organismul  prin a refuza să mănânce ,tot corpul acela prăpădit și slăbuț  a dus atâtea cu el,a dus problemele vieții suferite încă de mic copil  și sentimente distruse sparte de care ar vrea să scape de ele,ca și confuzia,durerea,frustarea,invidia,furia,tristețea, un sentiment jalnic de neputință pe care îl simte,se simte ca un nimeni fiindcă nu e la fel de inteligent ca alții,nu e la fel de olimpic ca alții la vreun sport sau la orice altceva,practic nu e bun la nimic e un . . . Nimeni.

        Uneori mă gândesc cum acest nimeni care a dus atâtea greutăți încă de mic copil și aceste sentimente dureroase în acel suflet spart și distrus,poate la acel biet corp să îi facă asemena rău .Nu corpul e de vină pentru că oamenii  nu îl înțeleg...Nu ar trebui să se răzbune în acest hal pe bietul organism care nu are nicio vină pe prostia omenească dar totuși o face.Conștientizează că nu e bine dar tot  continuă.

       Eren Jaeger mereu a fost specimenul neînțeles de nimeni,specimenul jalnic,patetic cu sentimente patetice alături de o viață patetică.

       Din acel fum al țigării pe care îl dă afară Eren se pierde în el.Se pierde prin plăcere și extaz prin nebunie și tristețe prin durere și regret în acel fum negru se îneaca, simte că nu mai poate să respire dar totuși continuă să înoate în acel fum să lupte pentru plăcerea pierdută sau mai degrabă să lupte pentru distrugerea sa cât mai rapidă și mai dureroasă, merge atât de rapid cu mâinile deschise spre moartea la care visează cu bucurie ce îl așteaptă cu mantia sa neagră lună,cu o coasă ascuțită ce o ține leneș pe umăr și cu degete lungi osoase reci ce îi trezește un sentiment ciudat,această moarte e văzută de șaten drept "ghidul său turistic" de pe Lumea de Apoi ce îl va putea trimite fără probleme lângă ființa lui prea iubită,îngerul cu ochii blânzi pe care nu îl va uita nicioadată-mama lui.Pe scurt pentru Eren moartea înseamnă nu neapărat o despărțire față de lumea asta crudă ci o eliberare spre a fi pentru totdeauna lângă mama sa.Alții o văd drept o prostie alții drept ceva emoționant dar eu o vad drept ceva filozofic. Un ideal prin care puștiul crede cu atâta certitudine,interesant așa-i?