Te-am văzut iar,iar aceeaşi privire pe care o ai de fiecare dată când eşti supărat.
Ce ai păţit? Eşti bine?
Nu vreau să mărturisesc asta,dar nici eu nu sunt bine.Niciodată nu am fost bine,nici o oră din viaţa mea nu a fost bună,nici măcar un minut sau o secundă.Devine greu,foarte greu,să zaci pe jos fără să faci nimic şi să te gândeşti la persoana specială din viaţa ta.Crede-mă e greu,e cumplit.
Vreau să spun adevărul,şi o să încep să fac asta chiar acum:
" Dragă prietene,îmi e foarte greu fără tine,şi în fiecare zi am o piatră pe inimă,asta doarte,ştii nu?Iubeam totul la tine,chiar dacă mi-ai fost doar un simplu prieten.Iubeam ochii tăi verzi sau albaştrii că erau schimbători,iubeam părul tău ciufulit şi blond,iubeam pistruii tăi portocalii,iubeam muzica pe care o ascultai,iubeam mesajele de " îmi pare rău,că te-am dezamăgit ",iubeam tot la tine,chiar dacă nu mi-ai arătat ce ţii ascuns în suflet.Iubeam tonul tău atunci când te enervai,iubeam când îţi făceai griji pentru mine,iubeam ziua când mai luat de mână şi mi-ai spus că mă iubeşti,iubeam ziua când ne-am pierdut printre blocuri şi nu ştiam cum să ieşim,iubeam complimentele tale care nu mi se potriveau,iubeam glumele tale,iubeam blugii tăi,iubeam cămaşa ta dar nu mă refeream că-mi place cum te îmbrăcai,îmi place cu te îmbraci,însă iubeam faptul că îmi dădeai mesaje mereu să mă întrebi dacă e bine ce ţi-ai luat doar ca să nu te faci de râs în faţa mea.Ţie nu-ţi pare rău? Avem atâtea amintiri şi uite s-au sfărşit.Ce pot spune?? Îmi pare rău că ai apărut în viaţa mea"
