Prefer să nu mint şi să spun că nu sunt bine,că mi-a păsat de el,că de fiecare dată când îl văd mă abţin să nu îmi cadă o lacrimă pe obraz şi să spună că sunt lașă,dar nu sunt lașă,niciodată n-am fost,am iubit o persoană care voia să mă schimbe,nu am iubit un oarecare băiat,el avea ceva aparte,ceva ce nici un băiat nu are,ceva ce mi-aș dori încă să am.
L-am cunoscut din întâmplare,nu-l cunoșteam şi nu mă cunoștea. Prezenţa lui mă fascina,parfumul lui ce îţi deschidea nările se potrivea perfect pe pielea lui.Nu puteam să nu-i simt prezenţa,simţeam orice pas pe care-l făcea,ştiam că el este băiatul din povestea mea şi ştiam că v-a accepta să joace rolul principal.Niciodată nu mi-a arătat că mă iubeşte,niciodată nu mă asculta,dar îl iubeam şi acceptam ceea ce făcea pentru că nu am vrut să-l pierd.Fără personajul princial nu mai există film nu? Şi uite că te-am pierdut,şi în acelaşi timp m-am pierdut şi pe mine,am pierdut singura persoana care mă înțelegea,m-am pierdut pe mine,încă mă caut,dar nu ma găsesc. Încă aştept să apăra dar nu mă văd nicăieri. Mă simt groaznic
