Probabil niciodată nu o să recunosc că te-am iubit,îmi e ruşine.Îmi e ruşine de mine că am putut iubi o persoană ca tine,îmi este ruşine că am plâns din cauza ta,îmi e ruşine că m-am gândit de o grămadă de ori să mă sinucid dar niciodată n-am putut să fac asta.De ce? Pentru că îţi dadeam mereu o şansă,mă gândeam că te vei întoarce,dar niciodată nu s-a întâmplat asta.
Iubeam să fiu lângă tine,iubeam când mă ţineai în braţe şi nu-mi mai dădeai drumul,de ce ai plecat?
Scuze că plâng în momentul ăsta,dar niciodată nu m-am putut abţine atunci când era vorba de tine.A fost o perioadă deosebită din viaţa mea şi cu siguranţă nu o să te uit.
Erai un băiat timid şi niciodată nu îmi spuneai ce simţi tu cu adevărat pentru mine,dar eu nu spuneam nimic şi mă uitam în ochii tăi,privirea ta mă fascina.Aveai o aură strălucitoare,o privire fermecătoare şi un accent simplu.Erai un băiat puţin agresiv şi rău dar asta era doar partea ta întunecată,erai şi simpatic şi spuneai totul pe faţă.Când mai privit am crezut că mă urăşti chiar dacă nu mă cunoşteai,de atunci am simţit pentru tine ceva superficial.Când mi-ai atins mâna am simţit ceva uimitor în sufletul meu,o bombă mai avea puţin şi exploda.Şi puţin puţin a venit şi vremea când m-am îndrăgostit cu adevărat de tine.Ceea ce mă întrista era că tu nu simţeai acelaşi lucru pentru mine şi luai toate sentimentele mele în bătaie de joc.Dar asta nu mă oprea,eram genul de fată care nu se lăsa bătută din orice lucru absurd,eu am continuat să te iubesc.La un moment dat am devenit puţin enervantă pentru că-mi doream să mă iubeşti,atât de enervantă până ţi-ai luat valiza şi te-ai mutat din oraş,ţi-ai schimbat şi numărul,iar eu ţi-am uitat privirea.
Îmi pare rău pentru greşelile făcute, pentru când te-am făcut să plângi atunci când deveneam prea enervantă sau pentru când am exagerat.
Ştiu că o să treacă luni bune până să pot să adorm fără lacrimi în ochi dar sunt puternică.
Te-am iubit, te iubesc şi o să te mai iubesc.
