1

313 17 4
                                    

Sunt plină de sânge, oh doamne! A, am uitat să vă spun că eu îmi potolesc dorinţele criminale omorând criminali, violatori, pedofili, ştiţi voi, nenorociţi care distrug vieţile oamenilor nevinovaţi. Poate că o să ziceţi că sunt exact ca ei, o ucigaşă. Defapt, puteţi. Nu mă deranjează.

După ce spăl cuţitul de sânge şi îl pun în sertarul din bucătărie, intru să fac un duş.

†Later†

Ale tale, ale taleee...

Sărutări criminaleee...

Nu mă mai pot opri din fredonat melodia asta. E atât de... perfectă. Mulora le place trupa Maxim, adică cei care cântă melodia "Sărutări criminale". Păi, motive sunt destule. Băieţii sunt frumoşi şi talenaţi. Mai ales Alexander... Deci când l-am văzut, mi-am imaginat cum ar fi el într-o baltă de sânge. Mda, o să mor singură.

Oricum, trecând peste Alexander şi Maxim, cred că merg să mă plimb. E deja ora zece, deci o plimbare nu mi-ar strica. M-am îmbrăcat cu nişte pantaloni negri, un tricou alb cu ţinte aurii pe umeri şi o cureluşă de piele neagră la talie, şi cu o geacă de piele neagră cu ţinte aurii pe umeri, şi model cu nişte fermoare aurii. Părul meu negru şi ondulat l-am lăsat pe spate, iar în picioare mi-am luat nişte bocanci negri de piele.

†Later†

Mă plimbam pe strada luminată de felinare, privind grupurile de oameni de pe stradă. Atât de mulţi, atât de fericiţi... Iar eu sunt mereu singură. Totuşi, trebuie. Nu vreau să mai fac rău nimănui.

Şirul gândurilor mi-a fost întrerupt de melodia mea preferata... Ştiţi voi, sărutări criminale! Melodia se auzea atât de neclar, încât simţeam că trebuie să o urmez până o s-o aud bine. Sunetul m-a condus până la un bloc. Şi se auzea de la etajul trei.

"La naiba, Arrabella, nu poţi să te caţeri pe bloc doar ca sa vezi cine ascultă melodia."

Se pare că pot. Da, asta am făcut.

   M-am urcat pe scara de incendiu pâna la etajul trei, de unde se auzea melodia. Ce frumos! Am ajuns să mă urc pe blocuri pentru o melodie, de parcă nu eram deja destul de nebună. Și când să mă uit pe geam, ce să văd? Era chiar Alexander. N-am știut niciodată că Alex locuiește așa aproape de mine. Și încă ce priveliște! E mult mai frumos în realitate!

Sărutări CriminaleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum