Sărutări Criminale

6 (Când pleci)

  De dimineaţă m-am trezit cu vestea că băieţii de la Maxim pleacă la Braşov. Asta înseamnă că nu-l voi mai vedea pe Alex două, trei zile. Vă daţi seama că e inacceptabil pentru mine. Viaţa mea n-are culoare fără el.

  Acum, îmi fac bagajul. Normal, plec la Braşov. Doar nu credeaţi că stau degeaba acasă, când pot să merg la un concert. Şi încă ce concert! E Romanian Music Awards, fraţilor.

  †Later†

   Am ajuns la RMA, unde încă nu se adunase multă lume. Cu atât mai bine, am prins loc în faţă.

  Am aşteptat ceva vreme, dar merită. Concertul a început şi eu eram în faţă. Am cântat şi am dansat pe toate melodiile, m-am distrat şi am ţipat, ca orice fată normală la un concert normal.

   Momentul în care cântă ei se apropia din ce în ce mai mult. Nu mai puteam aştepta. Am fost extrem de fericită când am auzit anunţându-se "Acum urcă pe scenă băieţii de la Maxim!" Ei au intrat şi au început show-ul. Când au început să cânte "Vreau să te", ochii lui Alexander s-au oprit asupra mea şi nu s-a mai mişcat din loc. După câteva secunde, cu o mişcare bruscă, el s-a smuls din loc şi a mers către Marcus. Nici el nu părea prea atent, ochii lui fiind pierduţi prin public, dar l-a auzit totuşi pe Alex şoptindu-i ceva la ureche. Apoi Marcus i-a spus ceva lui Alex, dar nu a mai avut timp să-şi terrmine ideea căci urma ca Alex să-şi facă partea din piesă.

   După ce au terminat de cântat melodia "Vreau să te", Marcus a început:

  -Bună seara Braşov! Vă simţiţi bine cu noi?

  -Daaaaaa! s-a auzit tot publicul strigând.

  -Mai cântăm?

  -Daaaa!
  -Şi ce cântăm acum?

  -Sărutări criminaleeee! Sărutări criminaleee!
   -Okay atunci, să cântăm. Dar întâi, ce ziceţi să alegem o fată să cânte cu noi pe scenă?

  Ochii lui Marcus au fugit iar în acea parte a publicului pentru o secundă. Bogdan şi Gabi erau destul de uimţi de ceea ce tocmai a spus colegul lor, iar Alexander îmi zâmbea dulce de pe scenă.

  -Mi-o plăteşti! l-am auzit pe Marcus spunându-i lui Alex. Ce spui să urci tu? m-a întrebat el apoi.

  -Eu? Umm... Okay. am spus, având cele mai mari emotii din viata mea.

   Mă gândeam la tot. Cum Alex s-a oprit cu ochii ţintă pe mine, cum mi-a zâmbit... De unde mă ştie? Nu cumva era treaz atunci când am fost la el?

   Am început să cânt cu ei, şi deodată, nu mai aveam nicio grijă. Totul era bine în lumea mea roz. Mereu vorbeam cu Alex din priviri, de parcă aveam o conexiune specială.

  †Notă†
Uite că a venit şi capitolul nou. Am cam întârziat, ştiu, dar am o scuză bună, am fost pe moarte. Defapt, răcită, dar e cam totuna.
  Aveţi capitol despre RMA, ce ziceţi de asta?
  M-am decis ca următorul capitol să fie unul special, să-l fac din perspectiva lui Marcus. Ce ziceţi? Ar merge? Vreau multe multe păreri!
Vă :* şi vă <3!