Sărutări Criminale

2 (Atâta timp cât nu-l mai văd)

   E atât de frumos! Nu credeam că îl voi vedea vreodată în realitate. Oh Doamne! Trebuie să plec. Nu vreau să-i fac vre-un rău. Nu mi-aș ierta-o niciodată dacă el... Știți voi, nu ar mai fi.

   Gândurile mi-au fost întrerupte de un strigăt de ajutor.
†Între timp, între blocuri†
-Ajutor! Lasă-mă în pace! striga o voce de fată, puțin mai departe de locul în care mă aflam. Am fugit într-acolo.
-Haide scumpo, o să-ți placă! Sigur o să-ți placă.
Fata a început să plângă, în timp ce bărbatul o ținea cu o mână de gât, și cu una încerca să-și dezlege cureaua. Am scos repede cuțitul pe care mereu îl am atașat de cureaua de la pantaloni, și m-am năpustit spre el, înfingandu-i cuțitul prin spate în inimă. Tipul a murit pe loc, iar fata era în stare de șoc, dar neatinsă. Am plecat cât de repede am putut, ca ea să nu mă vadă.
†Acasă la Arrabella†

  Am intrat repede în apartament, și, după ce m-am asigurat că ușa e încuiată, toate draperiile trase, și geamurile închise, am aprins lumina. Am aruncat cuțitul în chiuvetă, și am mers să fac un duș. Apoi am dat drumul la TV și m-am trântit în pat.
Știre de ultimă oră: O fată a scăpat ca prin minune de un viol. Încă în stare de șoc, ea ne spune că o fată a apărut din senin și l-a înjunghiat pe atacatorul ei. Nu a văzut-o pe salvatoarea ei aproape deloc, și nu o poate recunoaște. Este misterioasa fată o eroină sau o criminală?

Am mutat pe muzică și m-am relaxat pe melodia Team a lui Lorde, care se auzea pe postul de muzică. Gândul încă îmi zbura la Alexander. M-am decis să nu mai merg la geamul lui, pentru că nu pot să-i fac rău atâta timp cât nu-l mai văd.