Return of the Ancient Legion

Capitolul III

III

Peste mările albastre şi oceanele întinse, dincolo de ţărmurile înguste ale Noii Zeelande, străbătând globul pe axele sale, ocolind continente, traversând mările, descoperind capitale, se conturează semeaţă şi impunătoare America.

Şi anume, marele oraş Washinton DS, în clădirea de la periferia vestică a acestuia se afla o clădire mare şi veche , care avea cortine grele lăsate la toate ferestrele, iar pe uşile laterare erau lacăte groase. Locuitorii nu ştiau exact ce se petrecea dincolo de aceste ziduri înalte, tot ce puteau spune era că este un centru de cercetare. Unii susţineau că aici se află cea mai performantă aparatură pentru a inspecta cosmosul şi că prin anul 2000, o dată cu marea eclipsă, echipa de cercetători ar fi avut parte de o întâlnire de gradul trei, chiar în curtea din spatele construcţiei. Alţii credeau că aici lucrează nişte geologi, care doresc să descopere zăcăminte de metale preţioase sau gaze rare, în schimb alţii considerau că este o construcţie părăsită, bântuită de fantome şi spirite rele.

În realitate această incintă servea drept loc de cercetare şi de întâlnire al marilor savanţi, care erau preocupaţi de misterele lumii, care doreau să găsească explicaţii logice pentru fiecare fenomnen natural. La început fuseseseră mai mulţi oameni interesaţi de aceste cercetări, se investiseră sute de milioane de dolari pentru o aparatură performană, pentru cărţi şi laboratoare, dar pe parcurs unii s-au lăsat păgubaşi in faţa necunoscutului, abandonând. A rămas, însă, o mică echipă, care considera necesar ca omul să descopere tot mai mult din tainele Universului, pentru a se moderniza şi evntual pentru a descoperi noi civilizaţii extraterestre.

În spatele unei uşi masive de stejar se vedea lumină, şi se auzea o voce puternică, care pleda pentru necesitatea unei noi misiuni. Camera era una mare, cu scaune confortabile, tapisate cu o catifea de culoarea boabelor de muştar, cu măsuţe de lemn suspendate în faţa fiecăruia. Majoritatea scaunelor erau goale, iar în spatele sălii era întuneric, doar în partea din faţă erau câteva becuri puternice, care luminau feţele interesate şi curioase ale unei duzine de oameni. Erau de toate vârstele şi ascultau atenţi, dând periodic din cap în semn afirmativ. În faţă pe o scenă ridicată se afla conducătorul acestei organizaţii, domnul Jacob May. Era un bărbat în floarea vârstei, înalt, care se îmbrăca veşnic în negru, purtând nişte ochelari fumurii, care îi ascundeau ochii.

-Proiectul Genesiss constă în aflarea răspunsurilor pentru anumite întrebări esenţiale. Întrebări precum: Cum se formează curcubeul? Poate credeţi că această întrebare este deja rezolvată, cu toţii ştim că este format prin refracţia luminii, dar nu vă amăgiţi! Urmatoarea întrebare este mult mai profundă: de ce picăturile de apă în contact cu lumina creeaza ROCVAIV-ul? Ce ar fi dacă am interpretat greşit aceste noţiuni? Şi de unde ştim sigur că un curcubeu constă doar în culori? Dacă aceste culori sunt doar o iluzie, iar adevărata semnificaţie este ascunsă? V-aţi întebat vreodată dacă nu cumva am înţeles greşit Universul? După cum ştim teoria gravitaţiei a fost considerată corectă, până la descoperirea lui Albert Einstain în legătură cu acest aspect, făcând o adevărată revoluţie în fizică. Acum să nu mai vorbim despre curcubeu, să ne ocupăm de elemente mult mai importante şi mai misterioase cum ar fi... mirajele. Ce sunt mirajele optice? Cine le formează? De ce sunt percepute doar de fiinţele superioare?

Alături de echipa mea am făcut ceretări cu cele mai bune aparate şi îndrumaţi de cei mai renumţi fizicieni, chimişti, geologi şi astrologi, aflând că singurul răspuns la aceste întrebări este doar... glasul lui deveni şi mai puternic şi mai ferm... Genesia!