In primul rand vreau sa va multumesc tuturor ca imi cititi povestea....
va rog scuzati greselile....
Enjoy!
IV
-Nu mai putem rezista! Rezelvele de hrană şi băutură se termină. Nu mai avem destule săgeţi, iar oţelul săbiilor s-a tocit. Am pierdut sute dintre cei mai buni războinici... oamenii sunt înfometaţi şi obosiţi. Nu cred că mai putem continua bătălia. Se auzi un glas sugrumat de sete şi frică, care era acoperit de tumultul de urlete, ţipete şi plânsete, de vâjâitul arcurilor, al săgeţilor şi al suliţelor, de zdrăngănitul fierului şi bronzului când săbiile erau încrucişate... în zare se deosebeau sclipiri ameninţătoare ale lamelor de aur sau argint, se auzeau departe bubuituri înspăimântptoare, precum focurile de armă. Râuri roşii de sânge dens şi cald, amestecat cu noroi, ţărână, curgeau nestingherite printre smocurile răsleţe de iarbă galbenă şi uscată, făurindu-şi drum printre picioarele obosite şi murdare ale războinicilor. Cadrave mutilate şi strigăte de durere copleşeau câmpul de luptă, iar stoluri înfometate e păsări cu aripi mari si întunecate dădeau târcoale ameniţând cu ciocurile ascuţite şi negre. Un miros greu de mortăciune, fum şi sulf plutea în atmosferă... parcă moarte se întruchipase, atacând şi distrugând.
-Câte zile mai putem lupta? Se auzi vocea clară şi impunătoare a lui Justin, căruia nu îi venea să creadă că are sub comandă o armată întreagă care îi aşteaptă ordinul. Nu înţelegea de ce nu se teme să ia o decizie şi cum de poate să fie atât de convingător, hotărât şi curajos. Nu părea deloc a fi un copil care încă îşi mai jeleşte mama, ci un luptător, un cuceritor, care îşi înfruntă frica şi îşi apără ce are mai drag cu orice preţ. Chiar dacă preţul ar fi chiar viaţa lui.
-Nu mult! Poate trei- patru zile, maxim o săptămână, dar... nu cred. Nu avem nici o şansă... vrăşmaşul este mai puternic de cât noi... ar trebui să ne predăm.
La aceste cuvint, inima lui Justin parcă se opri. Cum putea generalul său să îi spună să se predea? Acest om îl învăţase tehnici de luptă şi tactici de atac, iar acum îi spunea să se predea? El îi yisese de nenumarate ori ca a te preda este un act se laşitate. Să nu mai lupte? Oare tatăl său murise de geaba în luptă, cu o zi în urmă? Moartea tatălui său fusese în zadar? Era imposibil să dea înapoi. Îi promisese lui Kael că va câştiga, că va recupera coroana şi va aduce pacea. Trebuia să învingă, să biruiască răul şi întunericul care se abătuse asupra tuturor.
-Domnul meu, Justin McKing, ştiu că nu este uşor să vă predaţi, să atmiteţi că am fost înfrânţi şi suntem depăşiţi ca număr, de vrăşmaş...dar ce rost are să luptaţi până la ultimul om... ca să murim cu toţi, într-o luptă pe care nu o putem câştiga, pentru cine va mai fi căştigată libertatea atunci? ... când mai există şi o altă... vocea gâtuită se stinse cu un geamăt de durere, un topor cu lamă roşiatică i se înfipse cu putere în spate. Buzele subţiri şi crăpate tremurau, iar mustaţa grizonată se umplu de sânge. Şuvoaie de sânge gros şi lipicios îi acopereau trupul. Se lăsă încet în genunchi.
Justin se aplecă asupra lui, îi observa suferinţa şi dorea să i-o curme, să îndepărteze această aripă neagră a morţi de la prietenul său...
-Mai...m-a-i este... şi a-l-t-ă ca..ca..le, silabisea muribundul sprijinindu-se de braţuul lui Justin, care îi privea neajutorat agonia.
Cu aceste cuvinte el căzu brusc într-o parte. Murise!
-Nuuu!! Nu şi el! De ce?? Se răzvrătea Justin, aruncând deznădăjduit cu pumni de ţărână.
Este adevărat nu pot câştiga. Nu-mi pot ţine promisiunea! Sunt înfrânt, trebuie să mă predau! Trebuie să salvez ce mai poate fi salvat, dacă nu totul a fost în zadar. Şi totuş... Justin simţi cum lacrimi fierbinţi i se preling pe obrajii arşi de soare, plini de praf şi răni... gâtul îi era chinuit de sete, iar flăcări fierbinţi îi cuprindeau gura... ar fi dorit să urle, să strige cu toată puterea...sa aibă puterea unui leu si dibăcia a o mie de războinici. Să se ridice! Să stea în faţa vrăşmaşului! Să fluture sabia! Să lovească, să sfâşie! Să lupte!
CITEȘTI
Return of the Ancient Legion
FantasyAncient Legion este destinul lui Justin McKing, băiatul prim- ministrului Noii Zeelande. Este un tânăr de optsprezece ani, frumos şi bogat, care însă şi-a pierdut mama în urmă cu doi ani. În clipele grele singura alinare este visul din timpul nopţii...