-SCLAVA LUI- (VOL. 1)

CAPITOLUL 4

Am intrat în pădure și sper din tot sufletul sa nu ma găsească aici. Doamne... Imi este așa frica. De ce a trebuit să spun asta? A da... Pentru ca este adevărat. Stie numai să dea ordine... Nici măcar de propria sora nu poate avea grijă.

-Cred ca i-am pierdut urma... imi spun în gând. Decid să o iau la stânga pentru ca dacă merg drept înainte s-ar putea să ma găsească. Ma uit împrejur și aici este chiar un loc liniștit și plăcut... Pădurea nu este foarte mare dar nici mică nu e. Deodată aud ceva în spatele meu. De frica ma intorc și se pare că era o simplă veveriță. Decid să ma adăpostesc în scoarța unui copac. Când întru văd ceva. Ceva strălucitor. Era un lantisor. Cu un pandantiv atât de firav... Și se pare că este din aur.

Mai bine îl pun în buzunar pentru că nu vreau sa il pierd.

Mathias povestește.
Nu stiu unde s-ar fi putut duce. Am căutat-o o oră. Dar degeaba nu o găsesc. Ma duc la birou și imi adun câțiva oameni pentru a o găsi. După câteva căutări în anumite locuri decidem să mergem prin pădure. Cautam ce cautam și acolo și se pare că găsim o brățară. Cunosc brățară asta... Era a ei. Le-am arătat și coechipierilor și celui mai bun prieten Lucas. Da... Ma ajuta și el... Mereu m-a ajutat cu absolut orice... Nu conteaza cat de mic era acel lucru.

-Crezi ca.... A... spune cu o sprânceană ridicată.
-Nu cred Lucas... Dar dacă ar fi așa... Nu ma deranjează...
-Nu te mai recunosc... Erai mai milos înainte și mai bun... Ce ți s-a întâmplat?
-De când mama și tata au murit am înțeles că nimeni nu va lupta pentru mine... Nimeni nu ma va învață mai multe... Așa că trebuie să am grija de mine singur... Și de... Iza...
-deci anulăm căutările? ma intreaba Lucas.
-Da. Le anulăm. Nu mai are rost.
-Și... Izei? Ce îi vei spune?
-Ma voi gândi... zic punându-mi mâna la ceafa.

Ajung acasa și incerc să adorm dar nu pot.  Îi aud rasul,  plânsul,   îi văd zambetul,  chipul... Tot... Dar de ce imi fac griji pentru ea?  Nu țin la ea... Nu o iubesc și nu o voi iubi niciodată.  Stau în pat și incerc să ma culc dar pe ușa intra Iza.

-Mathias?  Nu pot să dorm. spune ținându-și unicornul de plus.
-Nici eu nu pot. spun ridicandu-ma.
-Vrei sa ne jucam? intreaba sperând că voi zice da.
-Ce anume?
-Pai... Vrei Macao?
-De unde stii tu Macao?
-M-a invatat Chloe.
-Bine.. Haide să ne jucam.  Spun luând-o din camera mea pentru a merge în a ei.

În timp ce jucam mi-a spus:
-Imi este dor de ea... Se va întoarce???
-Sper ca da... ,, pentru a o pedepsi"... spun în gândul meu ultima parte.

Acum inteleg de ce o adora.  Chloe are acelasi zâmbet că și mama... Aceași infatisare... Același caracter. Parca o văd pe mama mai tânără... Sincer... Și mie imi este dor de mama... Dar viața îți impune greutăți... Și ar trebui sa te descurci...

De dimineata.
Chloe povestește.
Sunt trezită de soare... Sincer acest loc este foarte comod... Mai bine m-as întoarce... Adică printre animalele pădurii e greu să trăiești.  Deși... Mai bine aș muri aici decât acolo... Dar poate ma va ierta.. Doar nu este un om fără milă.. Nu?  Off... Pe cine păcălesc... O să ma omoare. Sau nu?

Imi iau inima în dinți și merg către conac. Ajung în fața ușii și bat... Ciudat poarta este tot deschisă. Dar oricum... Bat la ușa și îl văd pe el...  Ma ia de braț și ma tranteste de podea. 

-Serios??  Mai ai și tupeul să te întorci aici? 
-Iartă-mă stăpâne...  nu apuc să termin că îmi spune.
-Să te iert?  Meriti sa te torturez pentru ce ai facut.

Apoi se uita la mine și adaugă.
-Du-te la asistență apoi te găsesc în biroul meu. spune calmându-se

Eu dau din cap afirmativ și ma îndrept spre cabinetul medical.  Ajung acolo iar asistenta imi pune un bandaj pe rananile deschise.

După ce termină merg cu atât de mare frica spre biroul stăpânului.  Bat la ușa și aud un ,, intra".  Întru și acolo îl văd împreună cu o fată.

-M-ati chemat să...
-Da stiu de ce te-am chemat. spune atât de rece. Ea este iubita mea Mira.  Vreau sa ii faci toate poftele. Ai înțeles? Maine sunt plecat.  Dacă aud ceva rău... Crede-ma... Asta ar fi ultima picătură.
-Am înțeles stăpâne.
-Perfect.  Du-te la Iza... Are nevoie de tine.

După asta imi spune că sunt liberă să plec din birou.  Ma duc spre Iza bat la ușa și aud ,, Cine esti? "
-Pai... Cunoști vreo Chloe?

Apoi văd că deschide ușa iar când ma vede imi sare în brațe de bucurie.
-Nu pot sa cred că te-ai întors.  Esti aici...
-Da Iza... Sunt... Și nu voi mai pleca.  Promit.
-Ce bine!!!  Mi-a fost foarte dor de tine. Vreau să vii cu mine la parter. 
-Bine.  Haide.

Mergem la parter iar când să ma duc spre bucatarie cu Iza ma ciocnesc de cineva.
-Imi pare rau.. spun speriată crezând că e stăpânul.
-Nu îți face griji... Este okey.  Mie imi pare rau.  spune un băiat.  Tu trebuie să fi Chloe?
-Da eu sunt... Iar tu esti...
-Lucas... Cel mai bun prieten a lui Mathias...
-Aha... Pai... Imi pare rau din nou.
-Stai linistita... Nu trebuie sa iti para. Stii unde îl găsesc pe Mathias?
-Ultima oară era în birou cu Mira... Adică stăpâna... Dar cred ca este în camera lui...
-Hm... Mersi.. spune zambind.  La fel făcând și eu.

După fiecare își continuă drumul. 
-Hmmm... sta și se gândește Iza.
-Ce e? intreb curioasă.
-Îți place de Lucas?
-Te rog Iza... Deabea ce l-am cunoscut.
-Și unicorni mei s-au cunoscut de puțin timp... Și acum sunt împreună...
-Da... Dar inima oamenilor este diferită... Nu poti sa stii ce îți rezervă...
-E atât de complicat...
-Vei stii cand vei crește mai mare. Acum... Ce voiai să imi arati??
-Aaa... Asta... Am uitat.  spune rânjind cu toti dințișori.
-Off... Iza... Ce ma fac eu cu tine. spun și încep să rad.

Gata și cu acest capitol.  V-am zis ca voi pune fotografii cu personajele ce apar în această carte.  Acesta este Lucas.  Prietenul lui Mathias.

Sper ca va placut.  Dacă da... Atunci nu uitati de vot.  Va pwp!!! 😍😍😘😘😘