-SCLAVA LUI- (VOL. 1)

CAPITOLUL 6

După ce l-am lăsat pe Lucas sa strângă, m-am dus la Iza. Așa e...doarme buștean și atât de liniștită... O sărut pe frunte și plec din camera ei. Mă îndrept spre camera Mirei, dar înainte sa bat la ușă o aud ca vorbește la telefon.  Voiam sa plec dar ceva îmi atrage atenția. Era convorbirea ei.

,,da știu...Mai nou Mathias chiar crede ca țin la el...Nu pot sa cred cât este de fraier.  Iar noua lui sclava mă cam calcă pe nervi....da..Și nenorocita aia de sora. Cum o cheamă?  Da așa...Iza. Oricum nu mă interesează.  Abia aștept sa mă răzbun pe Mathias. Abia aștept. Ne mai auzim iubi...Te pwp..."

Deci nu pot sa cred Mira îl înșeală pe Mathias...adica pot crede... e Mira...la ce m-am așteptat... Dar de ce vrea sa se răzbune pe Mathias...Și Cum? 
,, uite așa. ..simplu"
Da tu cine ești?
,,sunt subconștientul tău.."
A deci chiar exista așa ceva.
,,normal ca exist...la ce te așteptai."
Ce vrei?
,,Cum ce vreau? Afla ce răzbunare îi plănuiește lui Mathias. "
De ce??? Nu îmi spui ce sa fac...
,,Vrei ca Mathias sa fie rănit?"
Da...Vreau sa simtă Cum m-am simțit și eu zilele astea.
,, Inima ta nu asta spune...recunoaște îl iubești pe Mathias...Chiar dacă ți-a făcut atâta rău..."
Ba nu este așa...
,,bine cum spui tu...Poate Îți place de Lucas. Este un băiat de treaba și cred ca și lui îi place de tine."
DOAR CREZI...ACUM PLEACĂ DIN CAPUL MEU!!!

Dupa ce termin convorbirea mea cu preaminunatul meu subconștient... ,,Multumesc"  Taci! Mă duc în camera mea și mă culc...sincer nu mai vreau niciodată problema. Nu îi iubesc...Nici pe Mathias nici pe Lucas.

De dimineață.
Mă trezesc de dimineață și văd ca este ora 12:25. Stai așa....O nu...Sar ca arsa din pat și îmi fac rutina și mă îmbrac în cea mai mare graba. Cobor la bucătărie și îl văd pe Lucas și pe Iza cum se jucau.

-Neața! Bun trebuie sa facem curat și la etaj...Iar acum trebuie sa îi pregătesc micul dejun...Bine acum prânzul Mirei și vouă și în câteva minute vine stăpânul. Ce mă fac nu am atâta timp. spun și mă trântesc pe podea.

-Calmează-te. Am rezolvat noi. spune Lucas atât de calm continuandu-si jocul cu Iza.
-Serios? zic ridicandu-mi capul.
-Da Chloe. Acum vino și joaca-te cu noi. adaugă Iza cu o sprânceană ridicata.

Dacă nu mai am ce face merg spre ei. Apoi o văd pe Mira coborând de la etaj.
-Dacă Mathias apare spune-i ca eu am plecat.
-Unde anume? întreba Lucas cu o oarecare curiozitate.
-Nu e treaba ta. spune incaltandu-se și plecând pe ușa înainte ca cineva sa mai spună ceva.
-Și dacă stăpânul apare și întreabă de Mira...Eu ce îi spun?
-Calmează-te. Mira se descurca...cred...
-Serios Lucas...Nu ai văzut Cum a ieșit îmbrăcată??? spune Iza apoi câștigând jocul de cărți...Pentru a 4 oară la rand.

Ne mai jucam cred ca 2 ture iar pe ușa își face apariția stăpânul.  Iza se duce val vârtej la el și îl îmbrățișează.
-Ce faci?? Cum a fost?
-Foarte bine.tu Cum ești?  Ai fost cuminte?
-Pe cuvânt...Spune cu mana la spate incrucisandu-si 2 degete.
-Hmm...Atunci?  Ce e cu asta? zice Mathias adică stăpânul luându mana de la spate Izei.

Aceasta începe sa rada și sa fuga în camera ei.
-Iar tu? Mă întreabă cu o voce atât de calma.
-Îmi ridic capul sa văd dacă vorbește cu mine sau cu Lucas. Dar nu...vorbea cu mine.
-M...Bine...
-Ok. Vino în biroul meu.

După ce spune asta pleacă spre birou iar eu mă uit cu o teama la Lucas. Acesta da din umeri în semn ca nu știe ce va face. Îmi adun curajul mă ridic de pe canapea și merg spre birou. Bat la ușă și aud un ,,intra". Intru și îl Văd pe Mathias stand pe scaun. Mă așez și eu pe scaunul din fata lui și spun.

-Sunt aici...aveți ceva sa îmi spuneți?
-Da.  Vreau ca în aceasta zi sa Îți iei liber. Nu am vazut-o niciodată pe Iza atât de bucuroasa.
-Sigur ca da...stăpâne.

Înainte sa plec m-am uitat la un tablou din birou. Era o femeie și cred ca stapanul când era mic. Mă uit atenta la femeia aceea. Cred ca era mama lui. Purta lănțișorul cu același pandantiv pe care îl găsisem în pădure.

-Ce s-a întâmplat?
-Nimic.
-Sigur? întreabă cu o sprânceană ridicata.
-Mda...
Acesta se ridica de pe scaun vine la mine și închide ușa.
-Spune-mi. Ce se întâmplă?
-Vreau doar sa știu...colierul acela. Era al mamei tale?
-Da...spune uitându-se la tablou. Lănțișorul acela i la data tata mamei de aniversarea lor. Înainte sa moara mama i la dat Izei, dar l-a pierdut. Sincer as face orice ca sa îl găsesc.  E un lucru foarte important. Dar acum...asta e.
-Ce ai face mai exact?
-Nu știu...Orice.  Dar ce ce întrebi?
-Dacă spun ca l-am găsit și vreau sa mă asculți cu privire la ceva. M-ai crede?
-Eu nu cred pana nu îl văd.

Dau din cap afirmativ. Acesta deschide ușa și mergem amândoi în camera mea. Sta rezemat de tocul ușii și așteaptă.  Dau perna la o parte și îl iau. Îl arat iar stăpânul devine foarte surprins.

-Unde l-ai găsit?
-Când am fugit...În ziua aia m-am dus în pădure.  Noaptea m-am adăpostit intr-o scorbura de copac...Iar acolo l-am găsit.
-Îți mulțumesc!
-Nu ai pentru ce. Acum vreau sa mă asculți.
-Spune.

Eu mă uit pe hol sa văd dacă e cineva și îl trag în camera mea.
-Asculta...Îmi promiți ca nu mă vei atinge după ce Îți spun asta?
-Nu promit nimic.
-Bine...Fie.  aseară, după ce m-am dus în camera Izei sa vad ce face m-am dus și spre camera Mirei. Am vrut sa bat la ușă dar m-a atras convorbirea ei. Stăpâne...Îmi pare rău să spun...Va înșeală.  Are un alt iubit și spunea ca o sa se răzbune pe tine...

După cele spuse se ridica vine spre mine, de frica nu mai fac nimic. Închid ochii și sper sa se întâmple ceva bun....

Bună!  Scz ca am postat capitolul acesta atât de târziu doar ca toată săptămâna a fost plina de teste. Și a trebuit sa învăț și bla bla bla... Sper ca va plăcut și dacă a fost așa lăsați un vot. Scz pentru eventualele greșeli de scriere.  Va pwp. 😘😘😘😙😙😚😚❤❤❤