-SCLAVA LUI- (VOL. 1)

CAPITOLUL 16

-Sa te cred sau nu?
-Poți crede ce vrei....Dar cred ca ar trebui sa îmi mulțumești! spune plecând spre camera lui.

--------------------------

Îmi dau ochii peste cap și oftez. Mă așez înapoi pe pat. Stau și mă gândesc.  La altceva nu mă mai pot gândi decât la Lucas. Aseară l-am visat. Mă striga sa nu îl las....Și Mathias e drăguț....Dar nu îl pot trăda pe Lucas. Ce naiba se întâmplă cu mine? Sunt îndrăgostită de 2 băieți?  NU! NICI GÂND. CUM SE POATE AȘA CEVA? NU NU NU. TREBUIE SA MĂ FĂCUSEZ NUMAI PE LUCAS. Mathias vrea doar sa profite de mine....la fel cum a făcut și cu Mira și cu celelalte....Lucas îmi povestise totul.

Cobor la bucătărie și îl văd pe Mathias cum făcea micul de jun.

-Nu îți este foame? Mă întreabă văzând ca nu mă așez la masa.
-Nu. răspund simplu.
-Dar nu ai mâncat nimic...Nici aseară.
-Te rog nu îmi mai aminti de aseară! spun lunandu-mi capul pe genunchii ce îi aveam strânși la piept.
-Trebuie sa treci cumva peste....
-Tu te auzi ce spui? zic ridicandu-mi capul și uitandu-ma fix în ochii lui. Cum sa uit tot ceea ce s-a întâmplat? ERA SA MOR, plus ca nush ce s-a întâmplat cu Lucas.
-Dar nu ai facut-o nu? Iar Lucas e băiat mare. Se descurca. Am trimis un echipaj sa îl caute.

Voiam sa mă întorc în camera mea și sa încep sa plâng cu perna pe fata dar Mathias mă lua de braț.
-Auch...Mă doare! spun mintindu-l ca sa mă lase.
- Deabea te strâng... Mănâncă! Nu este spre binele meu....Este spre binele tău.  Și crezi ca Lucas s-ar bucura dacă te-ar vedea așa?
-Da...cred ca s-ar bucura!
-De ce?
-Pentru ca știe ca cineva se gândește la el și ca face orice e posibil sa îl ajute...
-Cum? Plângând după el și sperând ca e bine?  Așa îl ajuți tu?
-Speranță moare ultima! Și speranța mea nu a murit, fata de a ta!

Apoi îmi trag brațul ca sa mă eliberez de el. Mă duc în camera mea și închid ușa cu cheia, încât nimeni sa nu intre. Mă las ușor pe ușa în jos și încep sa plâng. 

Mathias povestește.
După ce termin de făcut micul de jun o chem pe Iza sa mănânce.  Mă duc și spre camera lui Chloe  și bat la ușă.  Nu îmi răspundea. Mai bat o data de 2 ori dar nu îmi răspunde.  Încerc sa intru dar ușa era închisă.  Am zis sa o las nu îmi mai bat capul cu ea. Dacă vrea mănâncă dacă nu, nu. Nu sunt bona ei. Dacă moare de foame nu e vina mea.

Nu asta ar spune un băiat îndrăgostit.

Iarăși tu? Chiar nu am chef de tine.

Fi matur Mathias.  Tu chiar o vei lasă asa? Suferă...Cum ai suferit și tu la moartea mamei tale.

Poate ai dreptate...

Pai știu ca am...Doar sunt conștiința ta.

Da bine...

După convorbirea cu prea minunata mea conștiința mă întorc spre camera lui Chloe.  Mai bat o data și îi  spun:

-Chloe? Îmi pare rău...I sumo pare rău că am țipat la tine! Am fost prea nervos...
-De ce? De ce imi faci asta?
-Iartă-mă! Adevărul este ca...Am început sa am sentimente adevărate pentru tine. spun lasandu-ma ușor în jos pe ușa.
-Nu! Încetează!  Vrei doar sa mă folosești ca și pe celelalte fete! Lasa-ma sa mor!
-Nu te las! Nu te las m-ai auzit? TE IUBESC PREA MULT CHLOE! spun și mă ridic apoi plec spre bucatarie.

- Insfarsit i-ai spus! Dar nu așa mi-am imaginat totul... spune uitându-se la furculiță și apoi înfulecand mâncarea.
-Lasa-ma Iza!  Nu am chef de glume... Te duc la grădiniță? 
-Nu...Mă descurc! spune luandu-si ghiozdanele de pe canapea.

Mă duc la ea o iau în brațe și plec cu ea spre grădiniță. Serios? Chiar ați crezut ca o sa las o fetiță de 5 ani sa umble singura pe strada pana la grădiniță?  Serios?

Închid ușa încât Chloe să nu poată fugi și plec spre grădiniță.

Chloe povestește.
Aud cum ușa de la intrare se închide semn ca Mathias a dus-o la grădiniță pe Iza. Ies din camera și mă îndrept spre parter. Îmi iau geaca și mă încalț.  Încerc sa deschid ușa dar era incuitata. Mă duc la biroul lui Mathias și caut o dublura de chei. Sunt sigura ca are. Caut prin toate sertarele și insfarsit o găsesc.  Cobor și deschid ușa.  Apoi o închid și mă duc spre garaj ca sa iau o mașină.  Da...Știu sa conduc. Cred ca am uitat sa va spun...sorry! Ma urc intr-o masina și merg la locul unde Lucas a dispărut.  Ajung și văd mașini de politie și caini. Mă dau jos și acolo un polițist mă întreabă:

-Buna ziua domnișoară! Ce căutați aici?
-Buna ziua...Sunt iubita băiatului ce a dispărut și mă întrebăm dacă ați reușit să găsiți ceva...Sau sa-l găsiți.
-Din păcate nu...Am gasit doar asta. spune și îmi arata bratara neagra a lui Lucas.
-Da...Este a lui...i-am dat-o cadou.
-Sunteți siguri ca....
-Ca ce?
-Ca....Este viu?
-Vom face tot posibilul.
-Va mulțumesc mult...spun cu lacrimi în ochi.

Voiam sa mă întorc la mașină dar văd masina lui Mathias cum se apropie. Mă urc repede în mașina cu care am venit și calc accelerația. Mă uit în oglinda retrovizoare și îl văd cum se apropie....Dar nu era nervos. Din contra. Era foarte calm. Am luat-o pe un alt drum...Și nu știam încotro mă indreptam.  Merg ce merg și văd ca drumul duce printr-un pădure.  Cobor din mașină și încep sa fug prin pădure ca sa îmi piardă urma. Fugeam ce fugeam și deodată ajung la un rău.  Stai puțin.... cunosc locul asta. M-am oprit ca sa îmi amintesc de unde știam locul acesta. A fost o idee proasta pentru ca Mathias mă ajunsese din urma atunci mă lua pe sus și îmi spuse:

-Chiar credeai ca o sa scapi așa ușor....
-În apărarea mea...da chiar credeam spun râzând în timp ce capul îmi atârnă în jos....
-Mă bucur sa te aud râzând.  spune și mă lasă încet în jos.
-Mathias eu....
-Şşşhhh...Nu vreau sa mai spui nimic..

În acel moment se apleacă ușor iar buzele lui fac contact cu ale mele...

Gata amorezilor! =))) ce mai faceți?  Eu....Eu sunt extraordinar de bine și de fericita. De ce?  Din cauza voastră.  Voi chiar știți sa faceți oamenii sa rada.  Va mulțumesc mult. Mai avem puțin și facem 1k de ochișori.  Doamneee....ca sa va mulțumesc cred ca o sa postez capitole mai des.....Sau nush ce sa fac. Sunteți fenomenali. ❤❤❤❤

P.S Dacă v-a plăcut nu uitați de vot. Și scz pentru greșeli....cred ca le corectez mai târziu....va pwp😘❤