Din capitolul anterior:
,,
<<<Din perspectiva Isei>>>
Eu: Vlad.. Esti un nesimtit... Nu asta conteaza acum... Cred ca am visat cu ochii deschiși....
Ș: Și ce ai visat?
Eu: Alexia...
A: Da?
Eu: Stiu cine e sora ta...
C: Sora?!
V: Alexia are sora?!
Ce: Sora?!
A: Mda..
Ș: Cine e sora Alexiei?
Eu: Pai e.......
Prezent...
Eu: Pai e.... Ce... Celen...
A: Poftim?
Ce: Ce?!
Ș: Și esti sigura?
Eu: Aveti multe lucruri în comun.. Și Celen... Tu...
Ce: Mda... Mi-au povestit ai mei ca m-au adoptat.... Când eram mică.... Și ei au avut grijă de mine... Se și vede... Nu seman cu părinții mei adoptivi....
A: Stai! Niciodată nu te-am studiat... Semeni cu mama...
C&V: Ce Doamne se întâmplă aici?
Ș: Semănati! Putin... Dar semănati!
A: Hai sa mergem repede acasă!
Ceilalți o iau la goana...
Eu: Stati! Trebuie să-mi leg siretul!
Dar... Nu ma aud... Ma aplec și imi fac funda la papuc. După aceea încep să alerg.. Dar cineva ma ia de mână...
Eu: Vlad... Iar ma tragi de mână?!
V: Ti-am spus... Trebuie să vorbim...
Eu: Dar eu nu vreau sa vorbim!
V:Serios??
Eu: Nu te mai plac!
V: Dar nu mai sunt cu Beatrice!
Eu: Nu conteaza.
Vlad ma trage lang el... Foarte aproape...
Eu: Vlad....
V: Taci! atunci ma saruta.
Eu nu îi răspund la sărut și ma despart din el.
Eu: Esti foarte enervant! Dacă nu te mai plac, nu te mai plac!
V: Eu credeam ca doar spui așa....
Vlad duce capul în jos. I se citea tristețea pe fata. Ma intorc și plec. Dar... Ma opresc... Ceva ma reține... Îi simțeam suferinta... Simțeam ca inima spune sa ma duc la el... Dar mintea... Spune sa il las... Imi bag mâinile în buzunar.
Eu: Vlad... Hai sa mergem....
Acesta dă aprobator din cap. Ajungem acasă. Celen și Alexia se uitau în oglindă. Iar Ștefana cu Cristi se uitau la ele.
Eu: Ce am pierdut???
Ș: Nu multe...
C: Ele chiar seamănă...
Ce: De ce nu facem nu stiu ce test ca sa vedem dacă suntem surori?
Eu: Hmm... E o idee bună.
Cele două pleacă. Rămân doar eu cu Vlad, Ștefana și Cristi. Ma duc până la toaleta.
Ma întorceam. Îl auzeam pe Vlad ca spune:
V: E o fitoasa... Este suparacioasa... Se dă mare! E o tâmpită...
Când am auzit acele cuvinte..... Ma aproprii de cei trei..
Eu: Ce ai zis?
V: Ăm... Nu e ceea ce crezi!
Eu: Ba da! Am zis ca nu te plac și tu începi sa ma jignesti. M-am săturat!
Atunci o iau la goana... Având lacrimi in ochi... Imi iau repede geaca de la acel anonim și fug. Ma îndreptam spre plaja.
<<<DIN PERSPECTIVA AUTORULUI>>>
Isa fuge spre plaja. Vlad se duce după ea.
V: Isa!
Acesta fuge după ea. Aleargă cât aleargă... Isei, curcandui lacrimi, fugea fără să se mai uite în jurul ei... Atunci Isa, grăbită, calcă pe trecerea de pietoni. Venea o mașină cu viteza... Era Timeea.... Vlad o vede... Tipa cu toată puterea:
V: ISAAAAAA! AI GRIJAAAAAA!
Vlad fuge foarte repede. Ajunge in ultimile secunde. O ia pe Isa în brațe. Nu ajung pe partea cealaltă și.... mașina a dat peste Vlad... Timeea râdea malefic......
<<<Din perspectiva Isei>>>
Vlad a căzut la pământ.... Timeea....
Ma duc lângă Vlad. Tremuram toată... Plângeam și nu ma mai opream...
Eu: Vlad! Vlad! Nuuu...
Cineva suna la ambulanță. Aceasta vine și îl duc pe Vlad la spital... Alexia, Celen, Stefi și Cristi vin.
A: Ce s-a întâmplat????
Ș: Timeea.....
Ștefana se duce la ea.
Ș: Cum ai putut?! Chiar asa de cretina esti?! Poate Vlad va....
T: Nu imi pasa.. Asta vreau... Sa suferiti fraierilor...
Ștefana se enerveaza și o ia la bătaie. Cristi încearcă să o potolească.
Peste o oră mergem la spital... Eu, Ștefana, Cristi, Alexia, Celen, părinții mei și părinții lui Vlad...
Ajunși acolo, mergem la salonul lui Vlad. De acolo iese un doctor.
M. V(Mama lui Vlad): Buna ziua...
D: Doamna... Fiul dumneavoastră este în... În comă...
Eu: Ceee?! Nuuuuu! și ma apuc de plans.
D: puteți merge la el...
M. V: Multumim...
Fiecare am mers la el. Am preferat să fiu ultima. Stateam pe scaun și asteptam sa întru eu la Vlad. Ma gandeam la visele mele.... Și mi-am adus aminte că în vis Vlad avea geaca care am primit-o de la un băiat... Îi venea perfect... Atunci o dau jos de pe mine.. Ma uit la ea. O miros... Era un miros... Cunoscut...ma uit atent la detalii.. La o mâneca era scris, mic, un nume. Scria.... V... Vlad...
Eu: Nu pot să cred.... De... De asta simțeam ca e specială.... E a lui Vlad... Tot de la Vlad e trandafirul...
În capul meu... Era vraiste.. Ma gandeam... Atunci imi vine în cap fraza....,, Nu nega ce simti pentru el! ". Of... Chiar îl iubesc pe Vlad!
Toți au ieșit din salon. După am intrat eu. M-am asezat lângă Vlad.
Eu: Oh... Vlad... Nu stiu daca ma auzi... M-am înșelat amarnic... Te iubesc... Dacă ai putea fi treaz... Acum stiu ca geaca e de la tine... Am atâtea chestii de spus.... Oh... Vlad... (și încep să plang) Nu ma lasa... Acum... Am nevoie de tine... Te rog Doamne... Tine-l în viața... Oh.. Duțu... Te iubesc!
Imi curge o lacrima pe obrazul lui. Îl sărut scurt pe buze. Ma mai uit la el încă o dată...
Eu: Blondul meu...
Ies din salon... Efectiv distrusă....
Eu: Cristi... Esti ok?
C: Cum să fiu ok? Fratele meu e în comă....
Mai vorbim între noi.
Ne întoarcem acasă.
Ma imbrac în pijamale. Ma pun în pat. Imi dau ochelarii jos... Ma rog la Dumnezeu sa-l faca pe Vlad bine... După pun capul pe perna și închid ochii cu gândul la el.
Vis:
Vlaaad!
Vlad?! Cine e Vlad? Cine esti tu?
Po... Pof... Poftim?!
______________________________________
