Era o zi de iunie însorită. Aveam o rochie mulată neagră, tocuri, ochelari de soare, lanțișorul de la Vlad, inelul meu și geanta. Îmi trec prin părul șaten ușor castaniu ondulat mâna dreaptă cu o mănușă neagră, subțire pe ea.
Eu(Isa): L-ai adus?
S(Sergiu): Da..ești sigură?
Eu: Nu am timp de vorbe. Dă-l.
S:*scoate obiectul înfășurat într-o batistă* Uite..
Eu:*mă uit în stânga și după aceea în dreapta* Nu e nimeni, perfect.
S: Bună ideea să porți o mănușă.
Eu: Nu las amprenta pe pistol. *mă întorc și plec, zâmbind oarecum malefic și sigur pe mine, iar o lacrimă îmi curge pe obraz*
°În urmă cu 28 de ore°
A(Alexia): Ce s-a întâmplat?
C(Cristi): Duțu, unde pleci?
Eu:*îmi lăcrimau ochii* S-a enervat...
A: De asta ați stat așa mult la bucătărie..
Eu: Îhî...
C: Crede că e ceva între noi..?
Eu: Da..
C: Și nu...*nu continuă să zică propoziția, deoarece îl întrerup*
Eu: Desigur că nu. Amândoi știm asta, Cristi.
A: Ar trebui să facem ceva?
Eu: Pauza asta de el m-a învățat ceva. Să nu mai plâng, să i se facă lui milă de mine! Voi fi femeia hotărâtă pe care o visam de când eram mică.
C: Deci de acum vei purta rochii mulate, tocuri și ochelari de soare ca să pari o femeie de afaceri?
Eu: Lasă prostiile! *pauză 3 secunde* De fapt, dacă mă gândesc mai bine, ar fi o idee bună.
A: OK, și ce vei face? Te duci la el și îi ordoni să nu mai fie vulcanic pentru că așa vrei tu..?
Eu: Nu! Voi merge hotărâtă la el și îi voi spune pe față tot, fără să mă mai domine...*gânditoare*
C: Domine?
*pauză 7 secunde*
Eu:*mi se aprinde un beculeț* Saau îl atac cu ce îl deranjează ca după aceea să se dea bătut.
A: Ce....
Eu: Saaaau... îl spionez.
C:*se uită în ochii mei* Nu-mi place sclipirea aceea.
Eu: Cristi, îmi ești ca un frate, dar trebuie să facem asta..știu că nu-ți va plăcea, dar chiar trebuie să ne prefacem că suntem împreună..
C: Oh..sunt ok. Îmi e indiferent, nu mă deranjează.
A:*se uită la el suspicios, știind că el chiar dorea asta* Mhhhmmmmm...
Eu: Hai, Alexia..e un plan bun.
A: Mda..și cum mai exact te vei afișa cu Cristi de față cu Vlad.
Eu: Păi Vlad merge în cluburi. Îi știu progamul...
C: Sau pur și simplu ne prefacem că suntem împreună oriunde am merge.
Eu: Și va afla de la alte persoane!
A: Nu e o idee chiar rea..Dar ce facem cu Sergiu?
Eu: Are ceva de care avem nevoie pentru a ne ocupa și de Timeea.
°Prezent°
S: Ai grijă!
Eu: Da...mulțumesc!
S: În caz de orice mă suni. Dar ești bine? Plângi???
Eu: Nuu! Ți se pare. E de la soare.
S: Dar ai ochelari...
Eu: Vorbim, Sergiu *mă întorc rapid și plec*
~Înainte de întâlnirea cu Sergiu~
Mergeam rapid spre locul unde trebuie să mă văd cu Sergiu. Savuram un latte pentru a mă relaxa, dar nu-și făcea efectul. L-am aruncat, grăbind pașii. Mai repede, mai repede, MAI REPEDE! În mintea mea era gălăgie, haos, nu mă puteam concentra.
???: Isa....
Eu:*mă trezesc la realitate* Vlad...
V: Ești agitată! Ești bine? Ce ai pățit?
Eu: Nu... nu.. n-am nimic. După ce mi-ai stricat ziua acum vii la mine? Dacă iar te schimbi la 180°??
V: Vreau să vorbim, Isa. Dar sigur ești bine? E soare afară iar tu ești îmbrăcată în negru..
Eu: LASĂ-MĂ! *îl împing și plec*
~Prezent~
Cu pași ușori mă gândesc. De ce l-am respins? De ce? Tot eu sunt cea bipolară.. Tot eu. Dar nu mai simțeam pașii, fiins cuprinsă în gândurile mele și amețesc ușor. Rapid îmi pierd echilibrul și cad, nemaisimțit nimic, dar auzind o voce.
??? : Isaaaa??!!
~Peste 4 ore~
Deschid ochii și văd chipul lui Cristi. Eram în pat, într-un tricou de-al lui și mă ținea de mână.
C: S-a trezit! Stai liniștită, nu te ridica. A venit un doctor să te vadă.
Eram confuză, nu știam ce se întâmplă. Mă simțeam incapabilă. În scurt timp, intră în cameră un bărbat de statură medie. Am presupus că era doctorul și aveam dreptate. M-a ridicat în fund și m-a consultat. După câteva minute, doctorul, Alexia și Cristi merg în living, iar eu încercam să adorm.
Doctorul: Prietena voasttă a avut o cădere de calciu. Având în vedere ce mi-ați spus...
C: Da.. era în soare și se făcuse palidă. Mai avea puțin și cădea, dar am prins-o.
A: O urmăreai?
Doctorul: Contează că a prins-o. Puteam avea complicații dacă domnul Munteanu nu era în preajmă. Oricum, căldura soarelui a agravat puțin starea ei, dar cu aceste medicamente își va reveni într-o săptămână, două *le întinde o foaie*
Nu auzeam în totalitate ce ziceau, îmi era prea rău să înțeleg, dar să-mi ia ceva timp să mă recuperez?
Doctorul: Vă rog, nu o lăsați să ridice lucruri grele, să nu oboseacă. Fiți lângă ea mereu și scoateți-o afară la plimbare când e mai înorat sau seara. Are nevoie de aer.
A: Domnule doctor, vă mulțumim din suflet!
