wrong call ↦ hood (slow updates)

04

Calum

"Doamne,trezeşte-te!" Am auzit strigătul lui Luke.Am gemut şi am deschis puţin ochii pentru a vedea ceasul de pe noptieră arătând 11:03am.

"De ce la ora asta?" Am adormit pe la 5 din cauza lui Megan,dar a fost ok.Mi-a prins bine discuţia cu ea.Sper să nu fii fost prima si ultima.

"Pentru că e duminică,iar mâine avem ore şi nu vreau să îmi spui din nou că nu vrei sa mergi." A explicat Luke aşezându-se pe marginea patului.

"Poţi să încetezi să te comporţi aşa cu mine? Nu trebuie să ai grijă de mine ca o mamă,Luke." M-am ridicat în şezut şi mi-am plimbat mâinile pe lângă ochi.Luke s-a ridicat şi-a pus mâinile în şolduri şi şi-a dat ochii peste cap.

"Sigur,Hood,sigur.Dacă nu aş fii aici,nu ştiu ce ai face." Vorbele lui mă enervau,mă enervau pentru că erau adevărate.Eram un dezastru şi nu mă puteam face bine.

"Taci odata,Doamne!" Am ridicat tonul şi am stat în picioare,mergând spre oglindă pentru a-mi aranja părul.

"Oh,scuze,adevărul doare?" Luke era aşa de enervant.Atunci când vedea că sunt într-o stare bună mereu încerca să mă enerveze şi nu înţelegeam de ce.

"Ce dracu' e în neregulă cu tine? Acum mă consolezi,acum te iei de mine.Nu te înţeleg!" Am ridicat mâinile în aer şi am intrat în baie.

"Mereu spui că nu trebuie să am grijă de tine,dar seara când plângi ca un bebeluş mereu vii la mine! Ce dracu' e în neregulă cu tine,nu cu mine!" M-a urmărit în baie dar eu l-am ignorat luând periuţa de dinţi. "Oh,acum mă ignori.Ok,Calum,ok." A murmurat ultima parte şi mă ingrijorase.Deşi spuneam că nu am nevoie de grija lui,de fapt aveam mare nevoie.Am auzit uşa dormitorului meu trâtindu-se şi am oftat.

+

Băieţii au insistat să mergem în oraş pentru a lua cina.Nu mai mersesem demult la un local adecvat,fără alcool peste tot,muzică dupstep şi tineri dansând.Mergeam în spatele lui Ash pentru că Luke încă era 'supărat' pe mine.Ne-am aşezat la o masă şi băieţii vorbeau despre ceva ce au văzut la televizor,iar eu mă uitam pe meniu,deşi ştiam tot ce se serveşte aici pentru că mereu veneam aici cu băieţii înainte de...de despărţire.

Mă gândeam la tot ce se întâmpla.La Valerie,la Luke,la Megan şi nu ştiam ce să fac.Trebuia să trec peste,dar nu ştiam cum.Aveam nevoie de ajutor şi prietenii mei mereu eram aici pentru mine,dar de ce nu au fost de ajuns? De ce aveam nevoie?

Gândurile mele au fost întrerupte de vocea lui Luke. "Calum!" Cred că toată lumea mi-a auzit numele.Am tresărit înainte să îmi iau ochii de la meniul din faţa mea.

"Ce dracu',omule,eşti nebun?" Am strigat la fel de tare ca şi el.

"Ar fii bine dacă ai fii şi tu măcar o dată atent." Şi-a dat ochii peste cap,iar eu i-am copiat mişcările.

"Ce vrei?" Am întrebat,deja sătul de el şi de comportamentul lui.

"Ce vrei să mănânci?" 

"Ni-" Nu am apucat să termin pentru că,normal,Luke a oftat.

"Nu mă lua cu 'nimic'.Te-am întrebat ce vrei să mănânci." 

"Nu mi-e foame,Luke." Încercam să-mi păstrez calmul.Nu voiam să creăm o scenă aici.

"Ţie niciodată nu ţi-e foame." A ţipat din nou,cu mâinile desupra capului.

"Hei,Cal,trebuie să mănânci." Ashton a spus,cu o voce înceată.Care e problema lui? De ce trebuia să intervină?