wrong call ↦ hood (slow updates)

01

Megan

Ar fii trebuit să fie petrecerea vieţii mele.Prima petrecere la colegiu.Mie şi prietenei mele,Cailin ni se părea un lucru extraordinar că am ajuns la colegiu,în Chicago,destul de departe de casele noastre din Portland şi că mergem la o aşa petrecere.Deşi eram de ceva timp la facultate,nimeni nu ne-a invitat până acum la o petrecere super.Toate erau banale,cu vreo 60 de oameni.Dar aceasta era una dintre cele mai mari petreceri ale colegiului şi cam toată lumea era invitată.

Eram aşa de mândră că mergeam la un eveniment important.Cailin şi cu mine am căutat rochiile potrivite cam o săptămână şi am fost aşa de dezamăgite când am intrat în casa plină cu adolescenţi.Petrecerea era organizată de fata "populară" din colegiu.Credeam că chestiile astea se întâmplă în filmele cu liceeni,dar se pare că se poate întâmpla şi la facultate.

Lumea era obligată să danseze pe muzică jalnică,melodii oribile de dragoste pe care abia puteai dansa,erau doar sucuri şi gustări cum ar fii brioşe.Nu puteam să cred că petrecerile din Portland erau mai bune decât cele de aici.Wow,cei din Chicago chiar nu ştiu ce e aia distracţie.

După ore bune de stat pe scaun,m-am ridicat şi m-am dus la cineva care sigur avea alcool la el:Dylan.L-am tras de mânecă iar el s-a încruntat  puţin când m-a văzut.

"Ce e?" 

"Nu te-ai plictisit? Nu ai nevoie de alcool?" Am întrebat surprinsă.Sprâncenele lui Dylan erau acum ridicate şi un mic râset a ieşit de sub buzele lui.

"Meg,vrei ceva de băut?"

"Da,te rog." Am admis şi am auzit alt râset din partea lui Dylan.

M-a luat de mână şi m-a condus la maşina lui.Ştiam că am venit la persoana potrivită.Am aşteptat să scoată sticlele,apoi ne-am aşezat pe preşul de la uşa din spate.Ca un gentleman ce e,el a desfăcut sticla şi a băut primul.Mi-am dat ochii peste cap şi am aşteptat să bea.După ce a băut destul de mult,mi-a înmânat sticla.Am analizat-o puţin.

"Asta e vodcă?" Eram nesigură pentru că nu prea întelegeam ce scrie.Băiatul a dat din cap,un rânjet pe faţa lui palidă.

Am ridicat sticla şi am dus-o la gură.Chiar când eram pe punctul să mă opresc din băut,am auzit cum clanţa uşii din spatele nostru era lăsată in jos.Am sărit de pe preş,ţinând sticla puternic,iar Dylan mă privea ciudat.Până să ii spun că cineva va deschide uşa,aceasta a fost trântită la perete o dată cu Dylan.

Mi-am acoperit gura larg deschisă cu mâna mea liberă şi am izbucnit în râs."Dylan,eşti bine?" Am strigat pentru că râdeam prea rău pentru a mă duce să-l ajut.Dar nu a avut timp să răspundă pentru că s-a auzit un tuşit.M-am oprit din râs si m-am uitat spre uşă unde am văzut-o pe organizatoarea acestei minunate petreceri,Tiffany.

Piciorul ei drept era pe şoldul unui băiat,mâna lui era pe sub rochia ei.Amândoi erau transpiraţi şi cred că ştiam de ce veniseră aici.

"Ce naiba credeţi că faceţi aici? Credeam că v-am spus că nu ieşiţi din casă decât dacă vreţi să plecaţi." Nu s-a mişcat,dar totuşi striga la mine.

"Oh,de ce nu avem voie să ieşim din casă? Pentru a nu te vedea pe tine cum ţi-o tragi cu tone de băieţi?" Mi-am pus mâna în şold şi am ridicat o sprânceană.

Ochii ei se făcuseră aşa de mari,încât credeam că îi vor cădea din orbită. "Poftim?!" Vocea ei era aşa de subţire şi de enervantă.

"Ops." Am spus ridicând din umeri.Asta a făcut-o să-şi lase piciorul în jos şi să-i dea mâna la o parte 'prietenului' ei.

"Dar tu ce faci aici,cu sticla aia în mână?" Şi-a încrucişat mâinile la piept,de parcă m-ar fii speriat.

"Pft,suntem la colegiu,draga mea,nu la liceu.Ce naiba e cu petrecerea asta? Unde e băutura? Unde e distracţia?" Am ridicat mâinile în aer în timp ce vorbeam,apoi le-am aşezat în jurul corpului meu,pentru că deşi era mijlocul lui martie,vântul de iarnă încă ne mai bântuia.

"Nu putem bea,nu avem vârsta-"

"Cui dracu' îi pasă?" Am strigat,deja enervată de toată situaţia asta. "Nu avem anii necesari să bem dar se pare că avem anii necesari să ne-o tragem,huh?"

"Megan Carpenter,o să regreţi toate astea." 

"Oh da,ce o să faci? O să-i spui lui tati că cineva te-a descoperit?" Chiar aveam chef de ceartă.În niciun caz nu o lăsam pe Tiffany să câştige. "Dar nu o să mă afecteze,nu-mi pasă.Nu mai suntem în liceu,fetiţo.Ăsta e colegiu."

A făcut o faţă dezgustată,apoi s-a întors şi a intrat în casă.Am aruncat sticla şi am urmat-o,crezând că am câştigat.S-a dus în mijlocul 'ringului de dans' şi a început să tuşească pentru a le atrage atenţia celor din cameră.Oh,asta va fii amuzant.

"Am găsit-o pe Megan Carpenter în spatele casei,unde v-am spus să nu mergeţi,era cu un băiat şi beau alcool împreuna." Era aşa de satisfăcută,dar nimeni nu a spus nimic.Era ceva normal să bei aşa ceva la o petrecere,nu? Când a văzut că nu există nicio reacţie,a strigat din nou. "Era aşa peste băiatul ăla.Mai avea puţin şi îl sufoca!" Deşi din nou nu a existat nicio reacţie,m-a enervat faptul că minţea.

"Wow,wow,parcă vorbeai despre mine,nu despre tine." Am intervenit,iar atunci s-au auzit câteva râsete şi nişte suspine adânci.

"Pardon?!" Şi-a dat nişte şuviţe din părul ei blond pe spate şi se uita la mine ofensată.

"Nu mă pardona pe mine.Vrei să-l aducem pe băiatul care îţi băga mâna pe sub fustiţă?" 

Faţa ei era aşa de roşie încât credeam că o să explodeze.A luat o gură mare de aer,în timp ce toţi ceilalţi chicoteau.Apoi a ridicat încet mâna,arătând cu degetul spre uşă.

"Afara..." A şoptit,dar nimeni in afară de mine nu a auzit. "Afara,acum!Toţi!" A ţipat iar eu am răsuflat.M-a privit ciudat,încruntată.

"Yay,abia aşteptam să plec!" M-am dus să o caut pe Cailin şi am ieşit de acolo cât de repede am putut.

+

deci o iubesc pe Megan 

probabil inca nu intelegeti nimic dar va rog asteptati 

in capitolul urmator incep lucrurile super yay