wrong call ↦ hood (slow updates)

02

Calum

Ca de obicei,Michael a avut dreptate.Cand am ajuns la etajul unde apartamentele noastre se aflau,ne-am despărţit.Eu şi Luke împărţeam un apartament,iar Michael şi Ashton îl împărţeau pe cel de lângă noi.Luke nu mi-a dat drumul,m-a condus în camera mea şi m-a ajutat să mă aşez în pat,apoi a oftat.

"Mersi,Lukey." Am spus,intorcându-i spatele.Am crezut că pleacă dar el s-a aşezat lângă mine în pat. "Ce faci?"

"De ce să plec? Ca să ma întorc în câteva minute când plângi că vomiţi?" Îşi pusese mâinile sub cap şi privea tavanul.Un "pft" a ieşit de sub buzele mele,iar Luke a chicotit.

"Sunt un dezastru..." Mi-am băgat capul în perna pentru că mi se făcuse ruşine să-l privesc pe Luke.Le-am făcut atât de mult rău baieţilor,nu meritau un prieten ca mine.

"Probabil că eşti." L-am auzit pe Luke şi am chicotit.

+

"Calum!" A strigat Luke când m-am ridicat de pe podeaua băii şi m-am folosit de mânecile bluzei să-mi şterg gura. "Doamne,stai aici." Era cam a treia oară când venisem la baie pentru a da afară tot alcoolul consumat.După ce terminam mergeam la bucătărie şi încercam din răsputeri să nu plâng,dar mereu eşuam.

De data asta m-am aşezat în pat.Mi-am pus mâna pe frunte şi am lăsat toate lacrimile să se scurgă pe obrajii mei.Eram aşa de patetic.Am auzit cum apa toaletei a fost trasă,apoi în camera mea a apărut un băiat înalt,blond,cam supărat.

"Ce dracu',Cal? Ce naiba se întâmplă cu tine?" A strigat Luke,ridicând mâinile în aer.Asta m-a făcut să vreau să plâng şi mai rău.

"Luke...am rănit-o.Sunt sigur că ea este mai rău ca mine." Am spus printre lacrimi.

"Doamne,Calum! De câte ori trebuie să-ti spunem că Val e ok.Val e bine,a trecut peste,tu eşti singurul care trăieşti în trecut." Alte strigăte au răsunat în camera mea.Are dreptate,ştiu că Val a trecut peste,dar nu pot să cred aşa ceva.Nu pot să cred că Val,în aceste două luni,nu s-a simţit aşa cum mă simt eu acum.Era imposibil.Deşi înainte de despărţire,relaţia nostră se sfărâma,tot ne iubeam,ştiu că şi ea mă iubea şi chiar sper că încă o face.

"Luke,te rog." Nu puteam vorbi.Nu credeam că Luke va spune lucrurile astea.El a fost mereu alături de mine.Ce i se întâmpla?

"Nu,Cal,niciun 'te rog'.Eu te rog să treci peste odata! Calum îţi faci rău singur.Nu îmi place să te văd aşa.Nici mie,nici lui Mike,nici lui Ash.Vrem să te ajutăm,normal ca vrem,dar nici noi nu ştim ce să mai facem,crede-ne.Ne aşteptam la aşa ceva,dar nu credeam că va dura atât.Ce s-a întâmplat cu acel Calum căruia nu-i păsa de relaţii?" 

"A apărut o fată,Valerie şi l-a făcut să dispară.Doamne,Luke,încă o iubesc şi ea probabil mă urăşte.Sunt o persoană oribilă." Încercam să-mi şterg lacrimile,dar apăreau din ce în ce mai multe.

Un oftat lung s-a auzit de la Luke. "Nu,Calum,nu eşti o persoană oribilă.Ai făcut o greşeală,nu ţi-ai dat seama ce făceai.E okay." 

"Nu,Luke,nu e okay.Nu e okay deloc." 

"Ştii...mi se pare că avem conversaţia asta zilnic." A spus Luke cu un râset obosit.

"Poate că o avem." Am ridicat din umeri,iar Luke a oftat din nou.

"Eşti bine acum?" A întrebat,aşezându-se pe marginea patului meu.Am dat din cap,în semn că nu eram bine deloc. "Nu,nu.Mă refeream dacă îţi mai e greaţă."

Încă mă mai durea stomacul şi scotea nişte sunete ciudate,pe care se pare că şi Luke le-a auzit pentru că se încrunta la mine,dar nu mai aveam senzaţia aceea.Mă simţeam ca un alcoolic.Ştiam toate efectele secundare ale acestuia.Mi-am mişcat din nou capul.

"Cal?" A spus Luke dupa câteva secunde de tăcere.Mi-am ridicat sprâncenele iar el a continuat."Ai mâncat ceva azi?" 

Mi-am dat ochii peste cap.Luke era ca o bunică enervantă.Mereu mă întreba dacă am mâncat,deşi avea motive să mă întrebe."Nu chiar."

+

Până la urmă,Luke m-a făcut să merg la bucătărie pentru a îmi face un sandwich.Stăteam la masă şi mâncam încet,iar prietenul meu mă privea intens.Am ridicat o sprânceană spre el,iar el şi-a dat ochii peste cap.

"Calum,trebuie să încetezi cu comportamentul ăsta." 

"Ugh,nu-mi ţine iar morală,am înţeles." 

"Mă bucur că ai înţeles.De ce nu încerci să te schimbi atunci?" 

"Pentru că nu pot,Luke.O iubesc şi nu o să ma iert niciodata pentru ce am făcut.Relaţia noastră era deja in punctul final,iar eu m-am gândit să o stric de tot.Cum am putut fii atât de prost?" Lacrimile se întorceau,dar Luke a venit lângă mine şi mi-a pus mâna pe umăr.

"Cal,e în regulă.Trebuie să treci peste.Ştii,câteodată trebuie să aştepţi mai mult până să te acomondezi cu un lucru,eu te înţeleg.Înţeleg de ce îţi ia aşa de mult şi ştiu că o iubeşti,dar trebuie să fii puternic şi să treci peste."

"Ştiu,Lukey,dar nu pot." L-am atras într-o îmbrăţisare,iar el a râs.

"E okay,Cal,doar vreau să fii bine."

+

Chiar şi după vorbele lui Luke,când am mers în camera mea,gândurile rele au revenit.Încercam să ascult muzică pentru a-mi lua gândul de la ea,dar aveam doar melodii care îmi aminteau de relaţia noastră.Tot ce aveam în minte era Valerie,aşa că fără să gândesc,am luat telefonul şi am început să tastez numărul ei,pe care îl ştiam pe de rost.

Am pus telefonul la ureche şi am aşteptat să răspundă,deşi eram sigur că dormea la ora 3 dimineaţa.Ma aşteptam să îi aud căsuţa poştală.Când am auzit o voce feminină spunând 'Alo?',m-am simţit ca şi cum tavanul căzuse peste mine.Aveam aşa de multe să-i spun.

"Oh Doamne,bună.Scuze că te sun la ora asta dar mi-e aşa dor de tine." Am început să pălăvrăgesc tot ce gândeam în acel moment.

+

hei sal vreti o felie de Cake?

okay deci eu cred ca nimeni nu citeste povestea asta??? adica ce va place asa de mult la after school??? omg tot va iub