Privesc lunga si ma pierd in negura de rautate,
Ma simt predestinat sa sfarsesc in singuratate.
Societatea ma transforma intr-un monstru himeric,
A carui soarta mizera este pecetluita in intuneric.
Aveam vise in care impartaseam bunatate,
Astazi visez doar la a capata aceasta bunatate.
Umanitatea din mine incepe usor a se stinge,
Viata tot mai grea nu se opreste din a curge.
Uneori visez doar la ce poate fi mai bine.
Insa ies la iveala tot mai multe negre scene...
Speranta devine ultimul sentiment de nadejde
In toate aceste sumbre peisaje tot mai hade.
Succesul si norocul meu par aproape moarte,
Imaginatia si inteligenta devin tot mai mute,
Puterea si sanatatea se atrofiaza grabnic,
Timpul le curma pe toate in mod sadic.
