Mintea imi este goala precum sufletul,
Ma pierd tot mai mult in ganduri grele.
Lucrul ce ma defineste a devenit oftul,
Sufletul mistuit de lucruri foarte rele
Se pripasi in trupul uitat de crudul timp,
Care se stinge precum focul sperantei.
Nu mai exista sentiment care sa fie scump.
Nimic nu pare sa mai faca fata gretei .
Existenta mea trista si lipsita de bucurie
Devine tortura asidua la care sunt supus.
Iubirea dura se preface in bautura amaruie,
La care m-am saturat sa fiu mereu expus.
Durerea devine alinarea cea mult cautata,
Pe care o primesc din ce in ce mai mult.
Senzatia de distrugere crunta pare rupta
Din negurosul si sfasietorul mortii cult...
