Bătrân luntras pe numele tău Charon,
Condu-mă tu pe râul tristetii Acheron.
Unde totul devine doar pură suferintă,
Si al meu suflet chinuit dispare in ceată...
Ajugând pe Cocytus, râul plângerii eterne,
Unde nemuritoarea sperantă încet apune.
Gândul crud ca nu voi mai putea să scap
Se transformă într-un anevoios handicap.
Piriphlegethon, etern râu de foc ucigător.
Locul în care durerea este vesnic abator.
Cuptorul vesnic al dureroaselor păcate,
Unde se chinuie încet sufletele agitate.
Lethe, râul binecuvântat cu darul uitării,
Doresc să ma scald în ale tale ape aurii,
Să scap de tot adevărul ce mă distruge,
Unde fericirea dorită m-ar putea unge.
Mnemosynne, râul memoriei mortale,
Care îmi tot redă vesnic amintirile mele.
Doresc doar a scăpa de tine apa crudă
Si de această vesnică si chinuitoare odă.
Ma înclin tie Styx, adevăratul râu al urii,
In care apele tale, involburate ale oririi,
Imi macină al meu suflet etern damnat,
Pierdut si ramas un simplu abandonat.
