Durerea, animal feroce distrugand
Tot ce se arata a fi pur si bland .
Din cel de odinioara nu raman nimic,
Poate doar un simplu suflet anemic.
Singuratatea, animal tot mai puternic,
Rupi in bucati al meu cuget nevolnic.
Inima se transforma in granit inghetat,
Din care mai iese doar un suspin desantat.
Fericirea, animalul cel mereu astenic,
Sentiment agonic ramas pe veci pustnic.
Simt cum sfarsitul iti este foarte aproape,
Probabil, chiar in urmatoarele clipe.
Moartea, regina a animalelor salbatice,
Eperienta nobila ce vrea doar sa purifice
O viata plina de sperante si trairi desarte.
Te astept cel mai umil fara a ma zbate.
