~Vis~

Inceput

E vineri. Cu o zi mai aproape de weekend, zilele in care părinții mei au timp sa imi tina predica. Zilele in care plâng ca niciodata si in final fug la mătușa Sophie sau la Hana.

Nici la școala situația nu e mai roz.Kinsei, care ma bate si face mișto de mine constant,profa de Franceza, care are mereu impresia ca ma drogez, pentru ca nu are habar ce e ala INHALATOR , psihologul școlii, care e de fapt o baba proasta si se uita urat la mine si...Higashii ,prietenul meu, sau ma rog, fostul.

Il vad mereu singur. Se mai aud zvonuri, dar foarte rar. Toți se tem de el, dar nu din cauza violentei, din cauza faptului ca el poate afla lucruri pe care oamenii vor sa le ascundă. Nimeni nu se atinge de el de când ne.am certat. E singur,si ma doare sa il vad asa.

Cauza certei a fost felul in care simțeam, si inca simt. Il iubesc. Il iubesc ingrozitor de mult. Il iubesc de parca viata mea depinde de asta, parca fiecare bătaie a inimii mele, e facuta special pentru el. E o iubire care mi.a dat aripi si ma ridicat la cer , numai ca sa ma izbeasca de pamant si sa imi rupa inima si aripile , sa le pateze de sange, sa imi provoace durere si tristete.

I-am spus ce simteam. Am vorbit mai mult cu sufletul. Nu avem sperante, stiam ca nu o sa imi accepte sentimentele din cauza faptului ca sunt băiat, dar m-am gandit ca o sa mi se ridice o greutate de pe umeri daca ii spun. Am avut dreptate, m-a refuzat, dar nu oricum, m-a împins, a tipat la mine, mi-a zis...ca ii provoc greață... si a fugit. A doua zi am aflat ca Higashii a spus intregii scoli ca il plac, asa am devenit batjocura tuturor. La puțin timp dupa, am intrat in depresie...

Și totusi, dupa tot ce mi-a facut, încă il iubesc. Poate sunt nebun ca o fac, dar nu ma pot opri. Nu știți cum era inainte. Ma proteja,era atent,ma făcea sa ma simt bine. Avea niște porniri ciudate din când in când, dar nu era nimic serios, doar certuri copilărești.

Acum eu o am pe Hana, care ma ajutat sa trec peste momente grele si e mereu acolo pentru mine...dar el? Nu mai are pe nimeni...Mama lui a murit anul trecut, iar tatăl e foarte ocupat tot timpul, nu mai are prieteni pentru ca toți se tem de el... Vreau sa ii fiu alaturi, dar si eu ma tem. Ma tem de respingere, ma tem de o altă cearta, ma tem ca ne vom indeparta mai mult dar cel mai frica imi e de demonii din capul meu si de durerea pe care o simt de fiecare data cand incerc sa imi curm viața din cauza tristeții.

Suspin incet si ma ridic din pat. Intru in baie si imi fac rutina după care îmbrac uniforma. Imi pun ghiozdanul in spate si plec.

-Yume! Yume! YUUUUMEE!
Se aude vocea vesela a Hanei.
Ii zâmbesc cald brunetei in timp ce asteptam sa ajungă in dreptul meu.

-'Neata, raza de soare! Ii spun calm.

-Aaaa, scuze ca am întârziat!

- E in regulă. Hai sa mergem.

Tot drumul am vorbit despre nimicuri sau mai bine zis,Hana a vorbit, eu doar am dat din cap sau am spus ceva ocazional. Asa e in fiecare zi, Hana e fixata sa imi povesteasca de un anime, iar capul meu se gandeste la ceva complet diferit.

Nu sunt nerăbdătoar sa ajung la școala, dar nici acasă nu e mai bine, asa ca nu prea am de ales..

Sper doar sa nu dau de Higashii in fata școlii...

OKKK! ASTA E A DOUA MEA CARTE! MEREU MI-AU PLACUT CĂRȚILE YAOI ASA CA AM ZIS SA IMI INCERC NOROCUL, DACA VA AVEA SUCCES SAU NU , ASTA VOI DECIDEȚI. IMI CER SCUZE DACA EXISTĂ GREȘELI! LECTURĂ PLĂCUTĂ! UwU❤