~Vis~

3- help a friend

***Yume***

Stau blocat in fata ciresului. Ce s a intamplat? De ce...?

Sunt complet blocat. Privirea imi e fixata pe usa. M a impins atat de tare in cat am cazut in fund. Ce am facut? Ce s a intamplat? Am gresit din nou? Ma...uraste?

Ochii mei sunt invadati de lacrimi. Sunt atat de confuz...

-Yume! Ce naiba?!

Vocea Hanei rasuna pe mica alee care conecteaza sala de sport de curtea din spate a scolii. Fata alearga spre mine ingrijorata, si, se pune in genunchi langa mine.

-Esti bine?! Ce a vrut Higashii de la tine? De ce te a impins? Stiam ca e suparat dar nu am crezut ca...

-Nu stiu Hana...eu...chiar nu stiu...

Hana ma priveste si pare sa se gandeasca la ceva inainte sa se ridice si sa imi intinda mana. Ma ajuta sa ma ridic si mergem impreuna in clasa, in liniste completa, amandoi ingandurati si confuzi.

////////////////////

Clopotelul suna anuntand pauza.
Incercam sa imi asez cartile in ghiozdan cand Hana s a pus langa mine , cu micuta ei cutie pentru pranz.

-Ora mesei! striga ea vesela.

- Nu crezi ca esti cam mare pentru cutiuta aia ? spun eu, glumind pe seama faptului ca e foarte copilaroasa pentru varsta ei.

-Oh, mai taci! E foarte draguta! Tu pur si simplu nu ai gusturi! spune imbufnata in timp ce deschide cutia.

Imi intinde o prajitura cu crema de vanilie, facuta de mama ei, si imi zambeste.

-Taci si mananca! imi spune jucasus si imi pune prajitura in mana .

Am inceput sa  mancam in timp ce discutam despre scoala si testele pe care urma sa le dam saptamana viitoare , cand dintr o data s a lasat linistea. Atunci mi a trecut prin cap din nou interactiune pe care am avut o mai devreme cu Higashii.

-Hana...

-Da, draga! raspunde ea cu gura plina.

-Cred ca l am vazut pe Higashii zambind cand eram la cires. Dar..nu era rautacios, parea sincer...

-Woah, asta e ciudat, nu l am mai vazut zambind de cand v ati certat! Ah ,acum ca mi ai amintit, Higashii a plecat de la scoala exact dupa ce a vorbit cu tine.

-Stai, a plecat de la scoala? Pur si simplu? Nu ii sta in fire...

- Eliot l a auzit vorbind cu cineva la telefon in baie. Mi a spus ca ii tremura vocea si parea sa nu se simta bine.

Mi am muscat buza...Vorbele lui din ziua in care ne am certat imi rasunau in cap. Am simtit cum mi se formeaza un nod in gat...

-Presupun ca e adevarat...chiar ii provoc greata...  am spus incet, incercand sa nu fac evident faptul ca sunt trist.

-Yume, stii ca nu asta am vrut sa spun!

-Stiu Hana, e inregula...hai sa schimbam subiectul te rog..

Hana deschide gura incercand sa spuna ceva dar se rasgandeste, in schimb ,priveste oarecum iritata banca si se intoarce la mancat .

////////////////////////

****Higashii****

- Hai frate, ce e cu tine!? Ne strici cheful cu tristetea ta! se plange Connor, stand pe canapea cu o doza de energizant in mana.

-Wolf, taci! Nu vezi ca nu se simte bine? stiga iritat Damien.

-Oh nu te mai purta ca o mama Dem! Nu vezi ca strica toata atmosfera din studio?

-Si tu strici atmosfera cu aerele tale de 'mare artist'! Daca te deranjeaza atat de tare prezenta lui de ce l ai mai adus!?

Damien si Connor continuau sa se certe. Sincer sunt prea obosit si deprimat ca sa ii pot baga in seama. Singurul lucru la care ma gandesc , este ca sunt o mare dezamagire si ca e posibil sa nu il mai tin in breate vreodata...Cum pot repara incurcatura asta? Ce pot face? Am nevoie sa o vizitez...numai ea stie cum sa indrep asta... dar imi e teama...daca ma refuza?

-Ah ,ce se intampla aici! Striga Mike,  incercand sa se faca auzit. De ce va mai certati? Daca nu vreti voi sa stati cu Higashii stau eu, nu trebuie sa tipati!

Imi plec privirea. Imi e rusine ca a trebuit sa apelez la ei, dar sunt singurii prieteni pe care ii mai am...

-Hai Higa, sa iesim putin. Baietii au nevoie de timp ca sa se calmeze, imi zambeste cald Mike, si, imi da mana ca sa ma pot ridica. Parasim impreuna camera, lasandu i impreuna pe cei doi scandalagii care acum, pareau foarte rusinati.

Mike a fost mereu cel calm si dulce din trupa. El mentine pacea si linistea in trupa si ii tine pe toti uniti, si sa nu uitam ca e si un foarte bun tobosar.

-Ei bine, ce e cu tine? De ce esti asa posomorat? intreaba asezandu se pe treptele casei.

Ma asez langa el si incerc sa imi adun curajul.

-Eu...am dat o in bara ...

-Ce s a intamplat?

-Stii povestea cu fostul meu prieten, si cum am aflat ca il iubesc dupa ce l am facut de ras si mi am batut joc de el..

-Dap..

-Pai..am incercat sa imi cer scuze...

-Ce? Higashii asta e grozav!Cum a mers?

-Uhh, rau...m am emotionat, si l am impins..si acum mi e frica...daca nu o sa imi mai pot repara greseala...?

Mike s a gandit putin..
-Si ai de gand sa renunti?

-Mai are rost sa incerc? Cred ca ma uraste...spun coboradu mi privirea

-Ce? Norma ca da! Higasii cat de mult il iubesti pe baiatul asta?

-Foarte mult...atat de mult incat simt ca as putea sa ii construiesc palate, poate chiar catedrale, din paginile in care as explica ce simt pentru el, si totusi ,nu ar fi nici pe aproape de ceea ce simt cu adevarat. Mike,  nu am mai simtit asa ceva-

-Atunci de ce vrei sa renunti?! ma intrerupe el, Higasii daca as simtii ce simti tu pentru baiatul asta, nu as renunta! Exista o cale ca sa il castigi inapoi, trebuie doar sa te gandesti la ea si sa nu dai inapoi !

Stau putin pe ganduri. Are dreptate, nu ar trebuii sa renunt...

-...Crezi ca voi reusii?

-Normal Higa! Am incredere in tine! Acum, ai vreo idee ca sa il castigi inapoi?

Ma gandesc din nou. Nu pot face prea multe, dar singurul lucru care cred ca m ar ajuta acum e sa vorbesc cu ea. Trebuie sa incerc!

-Da, Mike! Stiu ce sa fac! Mesi ! Iti multumesc mult! Paaa! spun in timp ce ma ridic si fug spre singura persoana care m ar putea ajuta.

Las in urma studioul lui Connor si fug cat ma tin picioarele. O sa indrept greseala si de data asta nu o sa dau gresi! O sa reusesc!