Lacrimi , prietenie , iubire si fericire (One Direction)

Capitolul 12

Elektra era distrusa dupa moartea bunicii ei , peste tot vedea doar imaginea aia blestemata cu un pat si pe el statea bunica ei fara suflare . Lacrimile ii curgeau siroaie regretand faptul ca nu a mai apucat sa mai treaca pe la ea inainte sa moara , era convinsa ca o sa se intample asa...bunica ei avea o boala mortala foarte rara si dupa sute de operati isi revenise , dar boala nu s-a lasat batuta si si-a facut din nou aparitia , de data asta aducand si moartea cu ea . "Bunica ta a plecat in ceruri , iubito" , aceste cuvinte isi faceau aparitia mereu in gandurile Elektrei spuse de mama ei . Gandurile ii sunt intrerupte cand Carter isi face aparitia in camera ei . 

Carter: Hey esti bine? Stiu ca iti e greu , ca te simti vinovata..dar trebuie sa intelegi ca trebuie sa ridici capul sus si sa mergi inainte in viata , uite cate ni s-au intamplat..si am ramas unul langa altul ! 

Elektra: Ce-am facut sa merit asta? De ce mie? Credeam ca merit ca ii am pe toti cei dragi mereu langa mine...

Carter: Meriti , dar asta e viata...nimeni nu traieste vesnic ! 

Elektra ii zambeste si Carter se ridica si ii intinde mana in semn sa vina cu ea ca sa o scoata din camera , Elektra ii da mana si ies amandoua cu zambetul pe buze amandoua . Ajung jos si se aseaza pe canapea langa ceilalti , Elektra se duce in bratele lui Liam si acesta o strage protectiv la piept si ii promite ca tot o sa fie bine . La un moment dat toti isi dau seama ca lipseste Mike . 

Elektra: Unde e Mike? 

Niall: La cimititr...*spune lasand capul in jos* 

Mikky: La mormantul lui Jade , a reusit sa il gaseasca ! 

In tot acest timp , Mike , mergea spre cimitir cu un buchet de trandafiri in mana si cu ochii in lacrimi . "As fi vrut sa iti dau buchetul asta in bratele tale , nu pe pamant langa piatra mormantului tau" , spuse el in gand . Intr-un sfert de ora ajunge , intra pe o poarta mare si neagra si incepe sa inainteze printre morminte pana cand ajunge . Mormantul ei era frumos decorat cu trandafiri , lalele , ogramada de flori si lumanari , dar si lacrimi lasate . Mike pune buchetul de trandafiri langa altul de lalele galbene si se aseaza in genunchi cu ochii in lacrimi . 

Mike: De ce ai plecat iar? Nu ai idee cat de recunoscator iti sunt pentru ca stiu ca daca nu erai tu fratele meu era in ceruri acum , dar te rog , te implor..intoarcete iubire , vino inapoi . In ziua aia blestemata te-am pierdut cand eu ca un mare tampit am crezut defapt ca esti plecata la ai tai cum mi-ai zis , incepusem sa imi fac griji cu cateva zile mai tarziu pentru ca nu ai sunat deloc..dar eu ziceam ca esti bine si poate ai treaba ,pe gand tu defapt disparusei . Nu merit sa iubesc , nu merit o iubita,,,pentru ca te-am pierdut odata si te-am pierdut si acum , dar de data asta de tot . Probabil tu acum imi zici sa te uit si sa imi gasesc fericirea alaturi de alta femeie..insa nu pot , femeia aia care ma facea fericit a plecat si nu se mai intoarce...! 

Mike incepuse sa planga fara oprire in timp ce mangaia poza lui Jade simtindu-se incontinuare vinovat de cele intamplate . Se ridica de pe pamant si pupa piatra mormantului , se intoarce cu spatele si merge spre iesire inca cu ochii inecati in lacrimi si plin de regrete . Ajunge acasa si ii vede pe ceilalti insa ii ignora , cand Elektra se ridica repede si fuge spre el si il ia in brate . Mike ii raspunde si o strange tare stiind ca amandoi sunt in aceeasi situatie . 

Elektra: Cum e acolo? 

Mike: Liniste , trist..mult prea trist , a plecat si nu se mai intoarce *izbugnind iar in plans* 

Elektra: Si eu sunt in situatia asta , sti asta...Mi-am pierdut bunica , Mike , si nu se mai intoarce la fel ca Jade *izbugnind si ea in lacrimi* 

Mike o ia in brate si o tine strans si Elektra ii raspunde , ceilalti se ridica de pe canapea si se strang in jurul lor ca o imbratisare de grup .