Suntem Cel Mai Mare Clișeu!

Capitolul 19-Cea mai frumoasă seară de Crăciun❤Partea a doua

Perspevtiva Leylei:

Crăciunul este aproape,iar sfărșitul anului este de asemenea aproape.Și ce an!

Nici în vise nu aș fi putut spera atât de departe!Adică,să ma implic în organizația tatălui meu,să fiu de neoprit la curse,să fiu atât de apreciată pentru inteligența mea și cel mai important,să fiu într-o relație cu cel mai bun băiat rău pe care mi-l puteam închipui!

Suntem momentan în Londra și nu imi pot închipui un loc mai perfect unde as putea să îmi petrec sarbătorile.

Stau în camera mea,în brațele lui Aiden.Si tot ce vreau este să nu se ma termine acest moment.Îl iubesc.Știu asta.Simt asta.Și se simte bine.

-Iubitule,cât de mult mă iubești?
Asta da intrebare capcană.Bine jucat,tot așa si la mai multe.

Aiden se ridică si se uită la mine.Mda,sunt dată naibii.Doamne ia-mă!
-Hm,să mă gândesc......Aiden  se uita gânditor spre fereastră si își freca sarcastic bărbia.

-Vorbesc serios,Aiden!Cât de mult mă iubești?continui eu spre disperarea mea,ce tot fac,habar nu am.
-Ce fel de întrebare este asta,iubito?Știi cât de mult te iubesc,rânjește el.

Ah,deci el a luat-o ca pe o glumă!Super!Să glumim atunci!

-Nu,nu știu!îi continui eu.
-Chiar vrei să știi,huh?se întoarce spre mine.Atunci o să îți zic,tare si clar.

Se apropie de mine și mă trage sub el.Stă sprijinit în brațe si nu mă pot opri din a mă holba în van la ochii lui ,care sunt mai albaștri ca niciodată.

-Te iubesc,spune și mă sărută lent pe gât,ca o tortură.

Foarte,mă sărută puțin mai sus.

Foarte,mă sărută pe maxilar.

Mult,spune si mă sărută pe piept.

Ești a mea .

Cu ultimele cuvinte mă lasă fără aer.Inima îmi bate la fel de tare ca în noaptea în care m-a sărutat pentru prima oară,și nu se opreste.Băiatul ăsta mă omoară,la propriu.

Mă sărută pasional si posesiv,de parcă viața lui depinde de asta,de parcă a fost făcut să facă asta,de parcă e menirea lui,să mă iubească pe mine.

Îl urmez în tot ce îmi impune,fără să îmi pese de orice altceva.Pentru că asta e menirea mea,sau dacă nu este,a devenit acum.

-Suntem cel mai mare clișeu,ți-am mai zis asta?spun eu zâmbind pe buzele sale.

Mă sărută apăsat și se uită la mine:

-Suntem,dar suntem cel mai original clișeu.Pentru că nimeni nu iubeste cum te iubesc eu.

Restul serii am stat îmbrățișați,până am auzit un mieunat la ușă.
-Nu deschide,mă opreste Aiden.Daca e cineva?

Minte de copil!

-Eu mă gândeam că ușa s-a ciocănit singură!Așa aș fi rugat-o să te invete si pe tine sa te pocnești singur când spui vreo prostie ca să nu o mai fac eu!îi răspund.

M-am dat jos din pat și am deschis ușa.Pusha a intrat imediat în cameră și s-a urcat în pat.

-Oh,uite dragule!Avem musafiri!spun eu luând-o în brațe în plapumă.
-Chiar o să doarmă cu noi?întreabă el,vizibil deranjat de prezența blănoasei
-Chiar așa!Noapte bună,iubire!Spun eu ascultând torsul pisicii.
-Noapte bună,iubito!se aude el.
-Iubire,vorbeam cu pisica!spun eu rânjind.
-Ce-as mai vorbi si eu cu pisica......raspunde el apoi se face liniște.

Asta da seară.

------------------------
I am back,guys!
•Dacă credeați că am murit,să știți că am 3000 de ani(sau mai mult,nu am mai tinut socoteala),deci nu scăpați așa ușor de mine.

Am schimbat numele cărții,căci mi s-a schimbat perspectiva asupra cărții.Drumuri întortocheate devine Suntem cel mai mare clișeu.

O să fie și o parte a treia la capitolul ăsta de Crăciun,poate îl pun până la Paște😂😂😂😂

Glumesc.Cred.Nu,chiar glumesc.

Vă pup,si spor la citit!