Suntem Cel Mai Mare Clișeu!

Capitolul 7-Aventuri în Londra Partea 2

Perspectiva Leylei:

M-am trezit pe la ora 8:30.Eu nu obişnuiam să dorm chiar aşa de mult ştiind că am ceva de făcut,dar am fost chiar obosită iar vremea din Londra a ținut cu somnul...ploaia este aşa relaxantă....În fine,m-am trezit şi mi-am făcut rutina de dimineață,apoi am coborât în bucătărie,unde bunica îmi pregătise micul dejun.Wow,bunica vrea să plec de aici ca şi Pusha:pufoasă şi grăsuță😁😁😁
-Bună dimineața,veverița mea!Ai dormit bine?spune bunica sărutându-mă părinteşte pe frunte.
-'Neața,buni!Am dormit excelent!spun eu entuziasmată.Nu îmi aminteam ca patul de aici să fie aşa de comfortabil!
-Păi,draga mea,ție nu îți plăcea să dormi,şi când o făceai,dormeai ca pe ace!spuse bunica cu un zâmbet suav pe buze.Când erai micuță,erai un copil foarte activ şi energic!
-Ei bine,nici acum nu sunt Chiar leneşă!spun eu.Când e vremea bună ies la alergat prin parc,ştii?
-Îmi imaginez.Acum mănâncă,te aşteaptă o zi lungă!

După ce mi-am ales o rochie mai serioasă,am luat paltonul din cuier,am salutat-o pe bunica Tessie şi am ieşit pe străzile Londrei.Mă pregăteam să chem un taxi,cândo aud pe bunica zicându-mi să merg în garaj.Acolo mi-am revăzut iubirea de mult pierdută,pe Matt

Ce,doar nu credeați că este un băiat,nu?Ştiți că eu sunt îndrăgostită doar de maşini şi de Aiden...adics doar de maşini...of,de ce să mint?Mă atrage acel bad boy...şi îmi e dor de tachinările lui....

M-am urcat la volan şi am pornit spre firmă.Din nefericire,ai mei nu sosiseră,aşa că am urcat la tati în birou şi m-am făcut comodă

-Leyla?
-Tată!Mamă!Mi-a fost aşa de dor de voi!spun eu îmbrățişându-i.
-Şi nouă de tine,scumpo!Dar ce faci aici?Când ai venit?spuse tata.
-Tată...ştiu că ceva nu e în regulă,spun eu serioasă.Am luat primul zbor spre Londra şi am venit ieri.Am vrut să vă fac o surpriză...
-Oh,scumpo!suspină tata.Haide,vino să îți arăt unde am ajuns cu investigațiile.

După ce mi-a arătat ce a descoperit el,adică nimic,l-am rugat să mă lase pe mine să rezolv asta.Totuşi,echipa lui e cam învechită.

-Tati,relaxează-te!Acum sunt eu aici,spun eu încercând să îl liniştesc.Ce-ar fi dacă în seara asta ai merge cu mama la restaurantul acela italienesc să mâncați o porție delicioasă de paste?Mă ocup eu de firmă.
-Nu pot,iubito.În seara asta,eu şi mama ta vom merge la cină cu Rich şi Bella,asociații şi prietenii noştri,împreună cu fiul lor.Vrei sa vii şi tu?
-Um,bine.Ce ar putea merge prost?întreb eu.Acum,dacă mă scuzați,o să îmi sun echipa.Avem de lucru.

L-am sunat pe Mike,care se plictisea de moarte.
-Mike!Trezirea!Avem de lucru!spun eu autoritară.
-Regina mea!Aleluia!Salvarea mea!spune el entuziasmat!Nici nu ştii cât de pustie este zona fără regina curselor!Nimeni nu mai vine la curse de când tu nu mai vii!se plânge el.
-Mike!Nu de asta am sunat...o să îți trimit prin mail nişte dosare.Vreau să ştiu tot ce este de ştiut şi de neştiut despre mafia Anonymus.Vreau să fii atent şi să mă ții la curent.
-Uu,deci le-a sunat ceasul ăstora,huh?spuse el.
-Se poate spune şi aşa.Am vorbit cu Kira,legătura noastră din Canada.A zis că e pe drum spre tine cu detalii despre ei.
-K-Kira?!Vine Kira?Ce?!spune Mike agitat.
-Haide,Mikey...lasă sentimentele la o parte.O sa fie bine.Anunță-i şi pe Sarah şi Josh.Vor fi de ajutor.Trebuie să închid.

Seara se lăsă şi venit timpul să mergem la restaurantul meu favorit din toată Londra,un restaurant cu specific italienesc.Acolo se găsesc cele mai bune spaghetti Carbonara,preferatele mele.

Ne-am dus la masa noastră(la media),aşteptându-i pe Rich,Bella şi pe misteriosul lor fiu.Într-un final şi-au făcut apariția.Când am văzut cine este fiul misterios,am înlemnit.Era Aiden,şi era de nerecunoscut.Purta un costum,iar la cămaşă avea doi sau trei nasturi desfăcuți.Nici nu am realizat că îl scanam de sus până jos,până când nişte fiori au pus,din nou stăpânire pe mine.De ce sunt aşa de slabă?

Se pare că m-a prins în timp ce mă holbam la el.M-am ars.Îl văd cum se apropie de mine.
-Aiden?Ce?Când?....Nu mai înțeleg nimic.
-Păi bună,pitico!Ți- fost dor de mine?îmi şopteşte el dându-mi fiori.Ce tot zic eu aici,normal că ți-a fost dor de mine!rânjeşte el.Întrebarea corectă este cât de dor ți-a fost de mine,de tachinările mele,de vocea mea?

Nu ştiam cum să reacționez.Ce era să îi zic?Că îmi era nespus de dor de el,de vocea lui şi de ochii lui verzi,pătrunzători?Nuu.Nu trebuie să îl las să ştie toate astea.Dacă ar şti,s-ar juca cu mine şi mai dur.

-Oh,Aiden!Mi-a fost aşa de dor de tine,iepuraş!spun eu pe o voce pițigăiată şi prefăcută.Oh da,ironia loveşte din nou.
-Ştiu că vrei să pari ironică,dar cu mine nu îți merge,iubire!spune el accentuând ultimul cuvânt.

Păi,măcar am încercat...Masa a fost grozavă!Efectiv,au fost cele mai bune spaghetti din viața mea!Doar dacă Aiden,care stătea lângă mine şi nu mă lăsa în pace ar fi încetat....

Am vorbit cu Rich şi cu tata şi am stabilit să ne vedem a doua zi pentru a discuta despre "ştiți voi ce".
Îl văd pe Aiden că îmi face semn să vin pe terasă.M-am dus spre el,puțin temătoare,însă am încercat să fiu cât pot du te provocatoare.
-Wow,iubito,încep să cred că ştiai deja ca o sa vin la cină şi te-ai îmbrăcat aşa pentru mine!Sau ți-ai dorit să vin aici.
-Oh,ai vrea tu!spun eu privind peisajul.
-Sigur că aş vrea,iubire!rânjeşte el scanându-mă.
-Leyla,dragă,haide,plecăm!spune mama.
-Ne mai vedem pe aici,iubire!

Ne-am despărțit de asociații noştri,apoi am pornit spre căsuța noastră călduroasă.A fost o zi plină.Mi-am făcut un duş şi m-am pus în pat să mă culc,dar telefonul meu sună.
-Alo?răspund eu somnoroasă.

●Şi aşa se termină şi acest capitol!Suntem #299 în Ficțiune!Mulțumesc pentru lectură!Next vine în curând!❤Vă pup!