A fost o dată... O regină a dramei

Actul 4

~Prieteni buni~
~Perspectiva Leo~

(cortina se ridică)

Leo: Uimitor, Celestine e îndrăgostită rău. (privește spre cameră) (rânjește)

Angellus: Asta e o idee proastă, domnule! Dacă te prinde te face felii.

Leo: Și citez: “ Viața merită trăită cu orice risc!”. Deci hai să riscăm puțin.

Angellus: Țin să menționez că dacă te prinde eu îți urez succes! (pleacă)

Leo: Fricosule! Acum... Story Time!

~***~

Priveam sacul de box insistent, era deja trecut de miezul nopții, dar eu nu aveam somn. A fost o zi a dracu' de lungă și eu numai somn nu am, asta chiar e mi-nu-nat! Sunt obosit fizic și epuizat psihic și nu reușesc să dau de Celestine sau Kathryn și îmi fac griji.

A doua știu că se descarcă în orice situație, doar o cunosc prea bine, dar Celestine... ea are uneori idei nu atât de bine gândite. Aud un mic vibrat și îmi întorc privirea spre telefon.

Celestine: Domnu' dădacă, sunt bine și întreagă – hihi, asta a rimat! –, ne vedem mâine!

Știu că ce urmează să spun e nefondat și că o să mă credeți paranoic, daaaaar, Celestine sigur ascunde ceva. Știu, pur și simplu știu. O cunosc de șase ani luuuungi și îi știu fiecare chichiță, iar atunci când face rime și râde de ele... ascunde ceva.

Zâmbesc involuntar gândindu-mă la seara când ne-am cunoscut. Poate că, orice persoană normală când se cunoaște dă mâna și se prezintă, eh, noi doi ne-am placat reciproc și poate puțin era să mă aleg cu un pantof în cap. Cu o palmă peste obraz sigur m-am ale.

— Fata asta nu gândește de două ori înainte să te plesnească. Cei drept nici Kath' nu gândește de două ori înainte de a te arunca în cap sau mătușa Fabia sau Alexis... Cum de cunosc numai persoane care mă aruncă în cap?

*

Se spune că meditația ajută la calmare, pe mine nu mă ajută decât la acumularea de nervi și eu nervos e ceva la fel de rar ca un curcubeu noaptea.

Iubesc noaptea, de obicei noaptea mă calmează, daaaaar acum numai asta nu face. Are vreo logică ce zic? Nu? Nu-mi pasă!

— Tch! Idioți!

Mă ridic din poziția... lotus cred – notă: nu încerca să faci yoga dacă nu ai idee ce înseamnă cuvântul yoga. Am încercat meditația, am încercat sacul de box, am încercat să scriu ce simt, am ajuns chiar să mă cert cu Kathryn prin telefon, dar nimic nu ajută. Tot nervos sunt. Ies din sala de antrenamente și mă îndrept spre camera mea, un somn luuung sigur va ajuta. Probabil. Sper!

Pe drum spre camera mea încep să aud pași. Și sunt sigur că am înnebunit! Sau cel puțin asta cred până aud o înjurătură colorată.

— Ori e bântuit locul ăsta, ori am înnebunit, ori Alexis m-a aruncat de prea multe ori în cap. Presupun că e ultima variantă.

— Eu zic că e a doua, numai nebunii vorbesc singuri. se aude o voce feminină din spatele meu, eu întorcându-mă pe călcâie și dând nas în nas cu un o piticanie de hobit cu o geantă neagră pe umăr, ochi vișinii, păr vișiniu, nu albastru, roșu, galben... ăăă și am amețit!Ce posibilitate ar fi să nu mă fi auzit? ridic o sprânceană. Mă gândeam eu! Păi... Bay, bay! și a luat-o la goană.