A fost o dată... O regină a dramei

Actul 11

~ O greșeală ~

Noaptea e frumoasă pe Pământ. Mă gândeam în timp ce mai săream - alături de Kyogre - prin unele bălți ramase în urma ploii. Iubesc ploaia cu toate ca îmi e frica de orice apă care nu vine dintr-un cap de duș și nu are miros de lavandă. Și, cu toate că mor de frig, părul îmi e lipit de cap, pantofii și toate hainele îmi sunt în cel mai lent proces de uscare și mai mult ca sigur rimelul îmi e întins pe toată fața, eu mai am umpic și țopăi de fericire - vorba vine.

În 17 ani hormonii din mine au dormit buștean și acum a apărut un albastrel de doi metri - serios ce mănâncă? - cu un zâmbet de milioane și ei s-au trezit! Oh și ce nu aș da să am o bâtă de baseball să îi adorm la loc! Dacă cineva îmi zicea că dragostea te face să îți moară și ultimii neuroni din creier, preferam să mor fiind o călugăriță virgină care locuiește pe un vârf de munte cu zece pisici.

Și, în altă ordine de idei, albastrelul e în fața mea vorbind la telefon cu o altă pălugă numită Christian și încercând să își facă părul să nu mai pară așa pleoștit. Frânturi de conversație îmi atrag atenția, ceva legat de o rezistență bakugan junior - serios, credeam că pământenii sunt mai inventivi la nume - de o toaletă ca piesă centrală într-o cameră gigant - nimic ciudat, chiar nimic -, de ceva cu un roșcat drăguț și o albăstrică ( Kiki, Kyra, Kory, Kery... meh, ceva cu K oricum) umpic cam isterică... Și stai așa, roșcat drăguț!?

Christian Vallory data viitoare când ne vedem te torturez până scuipi tot!

- Celestine, nu era vorba de o luptă? mă întrerupe Armony din gândurile mele nu atât de decente care îl au pe Chris' și pe un așa numit roșcat în centru. În apărarea mea, mai bine gânduri cu ei decât cu mine și fratele său.

- Hmn...? A, da, lupta.

Pariul!

- Lupta!

Am strigat atât de tare încât Elias a tresărit și s-a oprit în loc fix în fața mea, eu lovindu-mă de el și făcându-i cunoștință fundului cu asfaltul.

- Fundul meu!

- Ești bine?

- Am nasul vânăt, fundul vânăt, creierul terci și inima îmi face încă un maraton. Îți par BINE!? ridic eu umpic cam tare vocea.

Bine că nu e nimeni pe stradă, altfel probabil, oamenii ar fi crezut că sunt atacată. Totuși unde e toată lunea? Pământenii se culcă de la cinci după masa? o dată cu găinile?

El începe să râdă în timp ce mă ajută să mă culeg de jos.

- Semnalizează când oprești! bombăn cu o nervozitate prefacută și îi accept mâna, el revenind cu un zâmbet tâmp la conversația cu fratele său.

- Da, Chris', ajung în curând. zice privind țintă spre mine. Știi, mă descurc să folosesc un taxi, vă găsesc eu... Ăăă, intru într-un tunel, se întrerupe, paaaa... Auzi la el, să fiu violat de taximetriști, da' câți ani crede că am, cinci? Ăăă, știi ce, nu răspunde! spune observându-mi rânjetul ce mi se lățește pe față.

Am început să chicotesc. Frații Vallory și umorul lor remarcabil. Cu un zâmbet tâmp lipit de față - chiar am nevoie de o bâtă de baseball sau măcar o tigaie! - am scos o carte de poartă dintr-unul dintre buzunare.

- Noi doi aveam un pariu, nu? Ce zici Vallory, ai chef de o luptă?

- Aici? Acum? Celestine vei răci dacă nu te schimbi în curând!

- Cot... cot.. codac! Uite cine e o găină fricoasă!

Elias a mormânt ceva despre o femeie enervantă și mi-a făcut semn să îl urmez. În scurt timp am ajuns în față unui teren de fotbal împrejmuit de un gard.