Mister O

Capitolul 2

Numele meu de familie adevărat chiar este Hammer.

Tot timpul sunt întrebat asta. Toată lumea crede ca e fals. De parca ar fi nume de scena sau pseudonim, sau numele meu de stripper pe vremea când trudeam din greu ca să-mi câștig pâinea.

Glumesc. N-am fost niciodată stripper.

Dar am avut norocul sa nimeresc un nume de famile beton și am avut și mai mare noroc ca m-am născut bărbat, fiindcă, dacă as fi fost fata, părinți aveau de gând sa mă numească Sunshine. Așa, mama și-a botezat brutăria Sunshine și pe cei doi fii Wyatt și Nick. Surioara noastră a apărut la câțiva ani după brutărie, așa ca a scăpat și ea ca prin urechile acului de nume hipiot, dar a moștenit categoric gena. Josie e un spirit liber.

Arat spre inelul din mâna lui Harper:

— Ai dat, cumva, o fugă pana-n Vegas in weekend și te-ai măritat cu Penn? Sau te-ai luat cu Teller?

— Nu. Cu Criss Angel, spune și îndeasă inelul intr-o poșeta roșie așa de mare ca ar pitea servi drept adăpost pentru refugiati.

— Acuma, pe bune — de unde umbli cu o verigheta la tine?

— Ți-aș, spune, dar aș încalca codul 563 din Manualul secret al magicianului, scris anume ca sa țină-n ceata muritori de rând ca tine.

Mă bat cu degetele-n piept și Clarin din cap:

— Ba, pardon. Nu sunt un simplu muritor. Hai vărsa tot.

Își pune o palma făcută căuș intr-o parte a gurii și șoptește tare, teatral:

— E falsa. Am luat-o ca sa fac un trun de prestidigitație weekendul trecut, la o petrecere.

— Ti-a ieșit?

Aproba din cap și buzele i se curbează într-un zâmbet larg:

— Brici! Am transformat asta in inelul lui Green Latern. Pustiul era in extaz.

— Normal. Apropo —spun arătând cu bărbia in direcția cucoanei de mult duse — mulțumesc. O clipa am crezut ca poate-avea in buzunar un aparat de vibromasaj.

Face ochii mari.

— Ți s-a întâmplat așa ceva?
Fac semn ca da, dându-mi ochii peste cap.

— O data, la o întâlnire cu fanii.

— O fană s-a masturbat la coada?

— Ori așa, ori doar se ambalaj pentru mai târziu. Dar stai liniștita. Sunt cât se poate de bucuros ca m-ai salvat și de tactica ascunsului verighetei. Cred ca s-ar putea sa fi și tu un supererou.

— Aia-s eu. Apar din neant și salvez bărbații nevinovați de femei măritate cu bărbați periculoși care-ar vrea sa strivească forța vitala din desenatori aflați la mare preț in ochii publicului. Probabil c-o sa vrei sa mă scoți la o cafea când o să-ți spun ca soțul eu are vreo trei metri, brațele cât țevile de tun și poarta pe mâine boxuri de alama. L-am văzut in fata librărie când am venit.

— Nu cumva e și organizator de lupte ilegale?
Aproba din cap cu o mutra fals-serioasă.

— Da el e. E Fiara. E numele de ring.

— E clar ca-ți sunt dator cu o cafea. Poate și c-o felie de tort, ca sa știi cât de recunoscător îți sunt ca mai salvat de Fiara.

— Nu mă duce cu zăhărelul. Prăjiturile sunt pentru mine o experiența religioasă.

Coboară vocea.

— Mi-a luat mult timp sa mă hotărăsc dacă sa folosesc trucul cu inelul sau să-i dau ăștia — spune și bagă mâna-n geanta ca sa scoată o pereche de ochelari mov — și sa-i sugerez sa-i pună ca sa ți-o tragă mai bine din priviri.