Good vs Bad

Decisions

Mă trezesc extrem de tristă, mă pregătesc parcă vrând să pierd avionul. Taehyun mă conduce la aeroport și așteaptă avionul cu mine.

- Îmi pare rău că nici măcar nu ți-ai văzut tatăl. - spune Taehyun și îmi sărută mâna -

- Da. Dar nu e grav, când va dorii să mă vadă și va fi liber mă va căuta. - spun continuând să fiu deprimată -

- Nu fii tristă. - spune și îmi atinge obrazul ușor -

- Nu sunt. - spun încet și afișez un mic zâmbet -

Avionul ajunge și parcă tot ce vreau și tot ce am dorit vreodată, este pe cale să fie spulberat.

- Să ai grijă de tine și să nu lași pe nimeni să te enerveze și dacă o face dai un telefon, îi rezolv eu și Mino. - dau din cap afirmativ urmând să râd - O să îmi lipsești, o să mă gândesc mereu la tine când o voi face cu alta. - de data asta râd cu adevărat, e atât de... delicat -

- Și tu o să-mi lipsești. - spun și îl sărut pentru ultima dată -

Evident că relația asta de două zile nu putea rezista la o relație la distanță, până la urmă suntem tineri amândoi și nu vrem să ne batem capul cu astfel de prostii. Mă îndrept spre avion și aștept cu emoții momentul în care voi pași din nou pe străzile din Busan. Îmi bag căștile în urechi și caut un film bun care să îmi ocupe timpul și gândurile.

Un fil și câteva zeci de melodii mai târziu, ajung în sfârșit. Ar trebuii să nu mai iau avioanele atât de devreme sunt obosită o săptămână. După zece minute de mers îmi iau în sfârșit bagajul și urc în primul taxi pe care îl văd. După ce îi dau adresa privesc cu atenție orașul înorat și împrejurimile lui. Mă simt ca acasă, vorbind de acasă cred că am să îl ignor ceva timp pe tata, nu înțeleg cum a putut să mă lase cu ochii în soare, când în realitate este foarte protector. Îi dau banii șoferului și mă îndrept spre blocul meu. Singurul care știe că revin este BamBam și chiar sper să rămână între noi. Gândul meu se sparge în bucățele atunci când îi văd pe toți șapte în fața scării, la 7 dimineața.

- Adixia! - se exclamă BamBam și aleargă către mine pentru a mă îmbrățișa, îi răspund rece la îmbrățișare -

- Am crezut că pot avea încredere în tine. - se uită la mine trist, iar ceilalți se apropie de mine -

- Hei... - spune Jackson în timp ce se scărpină după cap jenat, eu nu răspund -

- Uite ne pare rău. - începe Youngjae, dar îl întrerup imediat -

- Nu vă obosiți, nu am revenit aici pentru că vreau să iau totul de la zero, am venit aici pentru că un bărbat pe care îl cunosc de câteva zile, m-a ajutat și mi-a înțeles mai bine deciziile decât voi toți! - spun și îi arăt cu degetul -

- Nu înțelegi noi... - spune JR, dar doar trec pe lângă ei nepăsătoare, când o mână îmi apucă încheietura -

- Hei înțelege și lasă-ne să spunem ce avem de spus. - spune Yugyeom, urmând să îmi trag mâna cu putere din a lui -

- Nu vreau să mai înțeleg nimic. Am fost trădată de cei mai buni prieteni pentru că am avut o relație acum un an! Într-un an s-au întâmplat lucruri mai importante, dar nu, relația asta este o prioritate pentru voi. Un risc pe care tu ți l-ai asumat, iar eu acum îmi asum consecințele pentru că tu se pare că ești mai ușor de iertat. - spun mai încet ultima propoziție uitându-mă fix în ochii lui Yugyeom -

- Adixia te rog înțelege. Da am fost proști pentru că am tratat problema diferit și pentru că v-am trat și pe voi diferit. Dar, este mult prea târziu să dăm lucrurile înapoi. Trebuie să mergem înainte și să fim alături unii de ceilalți. - spune Mark -