Good vs Bad

On my way

După o săptămână plină de ore inutile și de așteptat pentru a avea și noi o sală unde să repetăm, dar totuși fără niciun răspuns, am de gând să profit de weekendul meu. Mă ridic din pat când văd că este ora 11:00 și mă duc să îmi fac un duș rapid. După ce termin, dau drumul la televizor și pregătesc micul dejun cu o grămadă de proteine, pentru că am nevoie. Totuși ceva mă deranjează, probabil bătutul în ușă ce nu se mai oprește. Mă îndrept spre ușă și când văd pe vizor că e Jackson, trebuie să recunosc că mă trec puțin fiorii.

- Uite ce am primit. - intră atunci când îi dechid ușa -
Vă informăm că echipa 12A, a suferit o schimbare rezultând plecarea membrului Adixia Meyers-Park. Sunteți acum o echipă de 6 membrii. Succes la antrenamente, administrația. - îmi citește cu voce tare rezumatul situației de pe hârtie -

- Și? - îl întreb indiferentă -

- Nu crezi că în calitate de lider ar fi trebuit să fiu informat? - mă uit la el pur și simplu cu ură -

- Nu. Cred că în calitate de prieten ar trebuii să te informez, dar noi nu mai suntem așa ceva, așa că te rog să ieși din apartamentul meu. - spun și îi fac semn spre ușă, se îndreaptă spre ea și doar o închide, el rămânând tot în apartament -

- Ești o trădătoare. - mă aprinde intenționat? -

- Ieși afară. - spun încercând să stau calmă, iar el doar se așează pe canapea - Eu sunt o trădătoare?! Așa e, eu v-am dat la oparte din viața mea pentru că așa am decis, nu? Și eu am decis să fiu lăsată baltă de toți prietenii mei, nu? Ați decis să mă dați la oparte și să-l păstrați pe Yugyeom, ce poate definii mai bine trădarea decât asta? - îl întreb, iar el se uită în gol -

- Nu, nu știu cum să îți spun cât de mult regret. Dar nu cred că meritam asta. După ce că voi doi ați ieșit împreună pe la spatele meu, nu ne-ați spus niciodată despre asta și - îl întrerup -

- Și ce? Ce ar fi rezolvat? Fapta era deja făcută? Am ieșit cu un nemernic, care m-a înșelat cu toate târfele, m-a umilit și m-a mințit, și totuși nu am spus niciodată nimic pentru binele grupului. - spun și încep să plâng instantaneu, iar Jackson se apropie de mine pentru a mă îmbrățișa - Te rog să pleci. - spun și mă indepărtez -

- Nu mai fi proastă. Ai nevoie de mine. - spune și încearcă să se apropie și mai mult de mine -

- Am avut. Dar m-am descurcat singură. - se încruntă -

- Într-o zi îți vei da seama că am reacționat așa la nervi și că îmi pasă de tine. Succes în continuare. - se ridică de pe canapea și în sfârșit pleacă -

Nu pot să-l iert, pur și simplu nu reușesc mai ales pe el, îmi este ca un frate mai mare și totuși m-a lăsat baltă, exact ca adevăratul meu frate. Îi trimit mesaj lui Claire pentru a ieșii afară, e cald și ar trebuii să profit de vremea asta cât mai pot. După răspunsul ei afirmativ, mă pregătesc cât de repede pot, adică într-o oră și ies.

- Mi-a spus Jackson că voia să treacă pe la tine. - evident nu se poate abține -

- Știu că te-a pus deja la curent cu tot. - spun în timp ce ne îndreptăm spre centrul orașului -

- Băi deci cât de încăpățânată poți să fii. Și-a cerut scuze de o grămadă de ori. De ce ești atât de imposibilă? - îmi dau ochii peste cap -

- Am obosit să mai vorbesc despre asta, vreau să merg înainte și tu mă ții pe loc. De ce nu mă lași să trec peste?! - țip la ea când ajungem în punctul cel mai aglomerat al orașului -

- Poate dacă nu aș fi plecat nu s-ar fi întâmplat asta. Eram cu toții atât de... uniți. Eram noi împotriva rebelilor. - spune, iar eu ridic din umeri nepăsătoare -