Good vs Bad

Broken

Stau aici de două zile și aștept apelul acelei persoane, am atâtea să-i povestesc, dar nimic. Încep să-mi fac griji, nu mai vreau să dau ochii cu Fanny așa că nu am mai fost la liceu de două zile, apelurile băieților îmi inundă urechile. Sting telefonul și închid ochii gândindu-mă la ce parteneră de dans o să mai am eu, ea cu siguranță face noi coregrafii cu acele fete nesuferite din gașca lui Jimin. De la ea nu am primit niciun apel, nimic. Mă ridic de pe canapea și mă duc să-mi fac un duș scurt. Îmi iau pe mine o pereche de blugi albaștri închis și un hanorac negru, având doar sutienul pe dedesubt. Las telefonul acasă și ies în fața blocului să iau o gură de aer. Nimic nu mai e la fel de când ea a plecat și ne-a lăsat pe toți. Eu încă o aștept. Merg ușor spre parcul unde deobicei își petrec timpul băieții, dar nu era nimeni acolo. Începe să se,lase seara și eu nu am mai repetat coregrafii de două zile, mă simt goală pe dinăuntru. Deobicei eu și Fanny repetam până seara și când mergeam acasă aveam obiceiul să ne cumpărăm cafea fierbinte, fie că era iarnă sau vară. Ea chiar reușește să mă enerveze, nici nu știu ce simt! Sunt tristă, nervoasă și dezamăgită, trădătoarea. Mă îndrept înapoi spre casă când aud de la parter bătăile care erau destinate ușii mele, Jackson din nou. Urc scările puțin speriată de reacția lui, așa că nu mă prea grăbesc. Ajung încet la etajul meu, încep să merg pe vârfuri, dar nicio șansă, Jackson se întoarce imediat și mă izbește de perete.

- Ai înnebunit?! Tu chiar vrei să ne bagi în pământ pe mine și pe băieți?! Ți-ai verificat telefonul?! Toți te căutăm de două zile, ne-am împrăștiat toți în tot orașul. Cum poți fi atât de proastă?! -voiam să-i răspund, dar după ultimul cuvânt am decis să mă încrunt.

- Da ai auzit bine! Dacă ești întreagă la minte nu ne mai băga pe toți în sperieți pentru nimic! -țipă și eu mă uit pur și simplu la el cum mă jignește

- Ai terminat? -îl întreb după puțin timp tăcere, proastă decizie pentru că el continuă cu crizele lui de nervi

- Dacă am terminat?! Nu am terminat și nu o să termin prea curând, o să-ți țin morală toată noaptea! Pentru ea?! Pentru ea nu ai venit?! Proasto! Ei nu-i pasă! Vrei să-ți spun ce s-a întâmplat?! Am început iar să ne batem, de data asta eu și Jungkook, pentru că te-a făcut o laşă fără talent, la sfârșit Fanny s-a băgat și a început să țipe "Nu merită să te bați cu ei! Toți sunt netalentați!" I-a spus asta lui Jungkook! Mark era deja pregătit să sară la gâtul ei. Cât de naivă poți să fii? -îi dau cu putere mâna la oparte imediat. Deschid ușa și Jackson intră după mine.

- Ce crezi că faci? -îl întreb agasată de comportamentul lui, și de faptul că mereu intră neinvitat.

- Doar nu crezi că am terminat! -spune și se duce în bucătărie

- Du-te acasă! -spun încruntată când îl văd cu un bol și niște ingrediente lângă

- Discuția asta va lua mult așa că fac ceva de mâncare! -vreau să ripostez, dar un apel mă întrerupe, tata, doar el sună pe telefonul fix.

- Tată? -spun oarecum obosită și amuzată de faptul că mereu sună doar pe fix

- Draga mea ești bine? -mă întreabă acesta ca deobicei

- Da tată, s-a întâmplat ceva? -spun și mă așez pe canapea

- Nu draga mea, voiam doar să știu cum merge cu școală, dacă te-ai acomodat în acel apartament... -spun tiamina că mereu va ajunge la apartament.

- Tată chiar nu văd motivul îngrijorărilor tale, sunt bine aici. Mama ce crede? -îl întreb și ridic o sprânceană

- Spune că trebuie să încredere în tine, și am! În ceilalți nu am încredere! Sper că fratele tău te apără cum trebuie! -spun acesta și îmi apare un nod în gât când mă gândesc la nesuferitul ăla