Good vs Bad

Excess

- Jackson! -țip dar prea târziu, paharul cu apă aterizează în capul lui Jimin. Jimin aruncă și el tot ce prinde în mână în Jackson. Băieții încearcă să-i despartă, dar nici o șansă. Eu și Fanny părăsim cantina și îi lăsăm pe băieți în cearta lor.

- Crezi că se vor oprii într-o zi? -mă întreabă Fanny și ne întindem amândouă pe jos în sală de dans

- Ca să știm asta, trebuie să știm și de la ce a început. -spun și oftez

- Șapte contra șapte. Nu se vor oprii niciodată. -spune Fanny și începe să se smiorcăie

- Nu îți mai pune întrebarea asta. Suntem în situația asta de șase luni, să trecem peste și să continuăm să ne antrenăm. -spun și mă ridic, începem să ne încălzim așteptând celelalte fete, dar ușa e trântită de Jackson, cu băieții pe urmele lui.

- Ce s-a întâmplat? -îl întreb și el se așează nervos pe scaun cu o pungă cu gheață la ochi

- Ce crezi că s-a întâmplat? -îmi răspunde pe un ton ironic și se strâmbă la mine

- Eu nu sunt tâmpiții ăia de Jimin, Jungkook, Yoongi sau haita lor de câini. Mie nu-mi vorbești așa. -ridic tonul la el și el își dă ochii peste cap. Decid să ies de acolo, Fanny rămâne să afle ce s-a întâmplat și să-mi spună mie. Mă așez pe scaunul din fața salei de dans, îmi prind capul în două mâini și încerc să mă calmez. Urăsc când Jackson țipă la mine ca și cum aș fi un câine, și cu ceilalți e drăguț mereu. Oftez, din cauza nervilor care nu vor să dispară. Jungkook, Jimin și haita lor trec prin fața mea și ca deobicei nu se pot opri din a comenta.

- Se numesc prieteni, dar plâng fiecare în colțul lor de frică unui altuia. -spune Jimin și mă ridic mai nervoasă decât eram

- Care e problema ta?! -țip la el, dar se bagă Steph, o prietenă de-a lor.

- Cine te crezi să țipi la noi?! -țipă cu vocea ei pițigăiată. Jackson iese imediat pe ușă și cearta începe din nou. O iau pe Fanny de mână, îmi iau geanta și trecem amândouă pe lângă ei cu viteza luminii. Ieșim afară și încep să plâng din cauza nervilor pe care nu am reușit să-i exteriorizez mai devreme.

- Ști că așa e Jackson când e nervos. -spune Fanny și îmi mângâie umărul

- Nu e vorba de asta! E prea mult stres acumulat. Repet zi și noapte pentru o competiție care e peste două luni, nu mă simt bine și proștii ăia mă pun cu moralul la pământ. -spun și îmi șterg lacrimile, mai stăm zece minute să mă calmez și intrăm înapoi în liceu. Respir adânc și începem să repetăm. După 30 de minute de repetat mergem acasă împreună cu Jackson și băieții.

- Ce s-a întâmplat după ce am ieșit? -întreabă Fanny

- Ce se poate întâmpla? Ne-am certat, Jungkook a spus că Adixia a provocat-o pe fata aia, nu o să știu niciodată cum o cheamă. -spune Jackson și încep să mă enervez din nou.

- Nu am făcut nimic! Jimin m-a provocat! -spun și oftez ca deobicei când nu-mi convine ceva

- Te credem. Și cred că Jackson are ceva să-ți spună. -spune JB

- Îmi pare rău pentru mai devreme. -spune Jackson și lasă capul în pământ. Nu spun nimic pentru că încă eram nervoasă. Ajungem la o cafenea, luăm niște cafele și ne așezăm pe iarbă într-un parc. Mă așez cu capul pe abdomenul lui Jackson, uitând pentru o secundă că sunt supărată pe el.

- Mă ierți? -spune Jackson și începe să-mi mângâie părul, dar mai mult îl ciufuleşte

- Te urăsc. -spun și mă ridic, încercând să repar ce a stricat