Chibritul lui Anne s-a stins şi atunci l-a luat pe cel din mâna domnului James. Anne a privit spre chibrit, apoi spre domnul James care-i zâmbea malefic. Fetiţa a suflat în chibrit şi a luat cuţitul în mână, înjunghindu-l pe domnul James în picior, apoi fugind prin întuneric până când reuşise să coboare scările şi să se ducă în camera ei, acolo unde a stat închisă până a doua zi când menajera a bătut la uşă pentru a o chema la masă.
Anne a tresărit speriată la auzitul ciocănitului, deşi ştia că fusese chemată pentru micul de-jun. Aceasta s-a îmbrăcat repede, apoi şi-a prins părul roşcat într-o coadă, ascunzând pachetul de chibrituri sub rochiţa bufantă.
A coborât fugind spre masă, acolo unde domnul James, alături de soţia lui mâncau cu un zâmbet fals pe toată faţa. Anne s-a aşezat şi ea la masă, privindu-l scurt pe domnul James, care părea încă să-i zâmbească malefic.
- Cum ai dormit aseară, Anne? a întrebat-o doamna Tomilson.
- Bine, a spus aceasta tuşind puţin pentru a-şi regla vocea.
- Măcar tu ai fost bine, a spus aceasta, punându-şi uşor mâna firavă pe antebraţului domnului James. Dragul de el, a spus referindu-se la acel diavol frumos, a ieşit cu domnul Hang la o plimbare şi nişte duşmani de-ai lui au venit şi l-au înjunghiat pe James în picior, în timp ce pe domnul Hang l-au omorât fără milă.
- Un adevărat dezastru, a spus domnul James. Dar poliţia nu i-a prins încă. Nici planul acestora nu este unul plauzibil căci nimeni nu ştia de aşa-zişi duşmani ai domnului Hang. Se pare că este un secret ce trebuie să păstrat bine, indiferent de ... obstacolele care mai apar, a continuiat uitându-se la Anne.
- Oricum, a spus doamna Tomilson, cea care încă nu purta numele domnului James, nume necunoscut de micuţa Anne, tu Anne, ai început să creşti, şi uite-te la tine, deja trebuie să ne apucăm de învăţat. Să ştii să scrii, să citeşti, să vorbeşti limbi străine, să cânţi la pian ... atâtea şi atâtea lucruri. Din păcate, a spus aceasta lăsând privirea-n jos, eu sunt ... obosită şi fără putere, mai ales după cele întâmplate de-a lungul timpului. Şi ştii că în oraşul ăsta, nu sunt foarte mulţi profesori care să se poată ocupa în totalitate de educaţie unei fetiţe ca tine de la cap la coadă. Aşa că cel mai bine ar fi să te trimitem la un internat. La şcoala de fete a domnişoarei Monet. Ce spui?
Dar atunci Anne s-a încruntat şi l-a privit pe James cu dispreţ, până când realizase că nimic din toate astea nu fuseseră din iniţiativa sa. Cu toate astea, încă nu avea încredere în el. Şi totuşi, pofta de a ucide din nou, creştea în fiecare zi, mulţumită lui, celui a cărei operă a văzut-o.
Anne nu putea să se împotrivească sau să o supere pe doamna Tomilson, aşa că a ascultat-o plecând către şcoala de fete a domnişoarei Monet în următoarele trei zile. Aceasta a fost condusă de domnul James, care a insistat cu vehemenţă să o conducă pe Anne.
- Deci, Anne, a început domnul James, se pare că ne vom lua la revedere pentru un timp.
- Nu cred că-mi veţi duce lipsa, a spus ea, precum un adevărat om mare.
- Vai, a spus domnul James, impresonat, dar se pare că nu ai nevoie deloc de educaţie. Eşti mai deşteaptă decât pari, micuţo.
- Mulţumesc, a spus ea cu vocea joasă ca deobicei.
- Anne, trebuie să te învăţ ceva, a spus el, pentru a-ţi fi mai bine în viaţă. Nu că aş ţine la tine, sau ceva de genul acesta, doar că ... mi-ai atras atenţia într-un mod deosebit. Cum o fetiţă de ... 6 ani a reuşit să ucidă un om, privindu-l în ochii, în timp ce în cealaltă mână ţinea un chibrit ... asta e special, Anne. Dar trebuie să ştii, că oamenii speciali, aşa ca noi, trebuie să rămână mereu ascunşi, făcându-ne să strălucim din înuneric, astfel încât nimeni să nu se găsească niciodată.
