Pentru că tot v-am spus despre contractul cu Diavolul, ei bine recent am auyit o poveste, care părea destul de banala cand am auzit-o dar care are mult mai multe substraturi odată ce te documentezi în legătură cu ea.
Este vorba despre povestea lui Faust...
Singur, în cabinetul său de lucru, doctorul Faust își recunoaște înfrângerea la sfârșitul unei vieți în care munca intensă în domeniul științei (filosofie, medicină, chiar și teologie) i-a impus renunțarea la toate bucuriile și plăcerile omenești.
Dezamăgit, acesta vrea să pună capăt suferinţei otrăvindu-se. Cupa cu otravă i se oprește lângă buze, când îşi dă seama că totuşi, mai are o ultimă şansă la fericire. O nouă viaţă, de data asta pe care are să o trăiască cum trebuie.
Folosindu-şi studiile din teologie, a invocat Diavolul pentru a-i oferi o nouă viaţă.
A adormit obosit, trezindu-se cu cupa de otravă răsturnată, la o oră târzie, auzit un bocănit în uşă. Faust s-a ridicat şi a deschis, văzând un târnăr domn, chipeş şi atrăgător care a intrat în casa sa fără ca măcar să spună ceva.
- Cine eşti tu? întreabă Faust.
- Numele meu este Mefisto şi am primit ordin de jos să te ajut cu problema ta.
- E-El te-a trimis? a spus Faust speriat amintindu-şi de invocarea pe care o făcuse.
- Da, a spus Mefisto aşezându-se la o masă şi privindu-l malefic pe Faust.
- Bine, păi atunci ştii ce ai de făcut, nu? Redă-mi o nouă viaţă.
- Voi face mai mult de atât, răspunse Mefisto, am să-ţi dau veşnicie. Vei avea o viaţă lungă, şi te vei scălda într-o avere imensă, petreceri, lume bună, femei şi absolut tot ce-ţi doreşti. Dar preţul pentrutoate acestea este pe măsură.
- Şi ce anume vrei?
- Sufletul tău, absolut tot ce ai. Sufletul tău va fi al nostru imediat ce vei simţii că eşti împlinit. Când vei găsi ceva care te va mulţumi întru totul.
Faust a acceptat pactul cu Diavolul ştiind că nu există nimic pe lumea asta care să-l poată mulţumi.
Aşa Faust a avut o viaţă în care a recuperat tot ce pierduse. Poftele trupeşti, petrecerile, viaţa bună şi în dezmăţ pe care niciodată nu a putut să o aibă.
Pactul a fost semnat cu sânge, iar a doua zi, Faust a devenit aşa cum i se promisese, chipeş şi tânăr, şi bogat. Dar acesta nu pusese preţ pe banii căci avea deja averi strânse pe seama invenţilor lui.
În timp ce Faust se distra de minune, Mefisto fusese răpit de o imagine interesantă. Dăduse de o frumoasă, sfioasă şi credincioasă fată, pe numele ei, Margaret, care părea fata de care şi avea nevoie.
Ştiind că trece în fiecare seară prin grădina de flori, Mefisto lăsase pe o bancă o cutie cu bijuteri. Aceasta se oprise şi le admirase, ba mai mult se jucase cu ele, prostindu-se într-o mică oglindă îngrustată cu cristale. Dar totul fusese doar un mic dezmăţ, pe care fata nu-l dusese la capăt, lăsând bijuteriile înapoi în cutie.
Mefisto zâmbise, concepându-şi deja planul. Ademenindu-l pe Faust în grădină, şi stând cu el în spatele unui tufiş, vorbind de una de alta, Faust fusese vrăjit de glasul mirific al superbei fete pe care Mefisto o trase cu o seara înainte.
Aceasta era Margaret, de care Faust se îndrăgostise pe loc. O curtase mult timp, dar aceasta sfioasă îl refuzase. Totuşi, Faust era atât de nebun după ea încât nu încetase nici măcar o clipă.
În final, şi Margaret îi recunoscuse iubire, şi cei doi se pierduseră înttr-o îmbrăţişare lungă şi pătimaşă, fericiţi că pot fi împreună.
Faust o luase de soţie pe Margaret şi o lăsase şi însărcinată. Doar că Mefisto decise să-şi facă apariţia şi să-i reamintească lui Faust termenii contractului.
- Atunci când sufletul tău va fi mulţumit, va trebuie să ţi-l luăm.
Abia atunci Faust ăşi dăduse seama că odată cu găsirea adevăratei iubiri, acesta fusese cu adevărat împlinit, iar acum, trebuia să o părăsească pe Margaret şi pe pruncul ce i-l purta.
Margaret aflase atunci de pactul pe care-l făcuse, şi speriat, a decis să-şi omoare copilul, ştiind că este un rod al Iadului. Un fiu al întunericului ce avea să-l slujească pe Diavol.
Margaret a fost închisă după ce se aflase ce a făcut, strigând în fiecare seară din celula ei numele iubiri ei veşnice: Faust.
