Bine, asta e o poveste ceva mai ciudată, despre o fetiţă de cam 9 sau 10 ani, care a trăit într-o familie destul de modestă, iar când iarna a venit şi se descurcau tot mai greu, fiica lor a răcit.
Tatăl ei devenise un alcoolic iar mama ei nu prea se mai interesa fiind şi ea mereu presată de griji.
Când fetiţa lor răcise cei doi nu s-au sinchisit prea mult să o ajute să se facă bine. Ba mai mult, o tot trimiteau în pădure după lemne, să taie lemne, să se ducă să cerşească sau să lucreze undeva pentru a face rost de bani, şi alte treburi costisitoare pe care fata le îndeplinea cu greu din cauza bolii.
Ea era mereu supărată pentru că de fiecare dată când strănuta, părinţii ei nu-i spuneau nimic. Nici măcar ,,Sănătate!'' sau ,,Noroc!'', absolut nimic.
Într-o seară, când tatăl ei se îmbătase mai tare, a trimis-o după lemne în pădure. Deja se înserase, aşa că fetiţa nu plecase prea departe de casă. Dar a început să strănute incontrolabil, ochii închizându-i-se din instinct şi făcând câte un pas în întuneric fără să vadă pe unde poate ajunge.
Fata s-a trezit pierdută în pădure, speriată şi înfrigurată. Fără să ştie a adormit, cu nasul curgându-i şi gâtul durând-o, murind încet ca un câine.
Se spune că spiritul fetiţei a fost chemat spre lumină, doar că aceasta a fost atât de supărată pe părinţii ei, încât a ales să nu meargă spre lumină.
Aceasta s-a târât prin pădure ca un animal, reuşind să îşi mişte corpul în poziţii neomeneşti, ajungând în final înapoi acasă. A stat şi a privit pe geam până când au adormit părinţii ei.
Chiar după ce au adormit, mama acesteia s-a trezit, ridicându-se brusc din pat şi stând în fund, apoi strănutând.
- Hapciu!
- Mori, a răspuns fetiţa care imediat i-a înfipt un topor în cap.
Şi-a omorât şi tatăl apoi i-a lăsat în acea casă unde au fost găsiţi abia peste săptămâni.
Se spune că fata a bântuit pe acele străzi mult timp, vizitând fiecare persoană răcită, stând ascunsă să vadă când strănută. Dacă nimeni nu-i spunea sănătate acelui om pe o perioadă de timp destul de lungă, nimeni nu ştie cât ar fi însemnat acea perioadă, fetiţa ar fi apărut cu toporul înfigându-i-l direct în cap.
Bine, acum aceasta e doar o poveste, nu ştiu ce să cred despre ea, dar am vrut să o scriu. Mi s-a părut şi puţin creepy, şi puţin amuzantă. Dar oricum, sper să vă placă. Bye!
