,, Fugeam îngrozită de ceea ce ştiam că-mi reprezintă sfârşitul. Inima mea bătea cu putere şi chiar mă gândeam cât mai avea să reziste în halul ăsta. Plămânii mei erau solicitaţi la maxim iar picioarele îmi era fragile. Un singur pas greşit şi picioarele mi-ar fi căzut fiindu-mi extrem de greu să mă ridic la loc.
Gâtul îmi era uscat, simţind cum aerul rece al iernii îl invada tot mai tare. Părul mi-era încâlcit şi uneori îmi venea peste faţă. Încercam să-l arunc din nou în spate dar nu aveam destul timp. Îmi scuturam repede capul ca să-l înlătur continuând să fug.
Mi-era teamă. Aveam un presentiment că e încă în spatele meu, doar că putea apărea chiar în faţa mea când mă aşteptam mai puţin. Vroiam să scap de el, dar nu aveam în minte nici un loc mai bun unde m-aş fi putut ascunde.
Era noapte şi era un ger cumplit, doar că nu prea reuşeam să-l simt pentru că întreg corpul mi-era transpirat şi parcă eram în flăcări. Trebuia totuşi să nu mă opresc. Trebuia să ajung acasă. Deşi de acolo pornise totul, era singurul loc unde m-aş fi simţit în siguranţă.
Am ajuns chiar în faţa clădirii. M-am uitat în spatele meu, doar că nu mai era. Mi-am întors privirea către uşa de la intrare şi am deschis-o repede urcând pe scări fiindu-mi frică că m-ar fi putut prinde în lift.
Am urcat cinci etaje de parcă aş fi mers pe aer. Am scos repede cheile încă panicată şi speriată şi am intrat în apartament aprinzând toate luminile. Închiasem uşa o singură dată, în cazul în care ar fi fost deja în apartament să pot ieşi repede.
Am verificat totul, dar nu am putut găsi nici o urmă. Am decis să închid uşa din toate încuietorile. Să las geamurile închise şi luminile aprinse în toată casa pentru toată noaptea. Nu-mi păsa cât avea să vină factura, ştiam doar că trebuie să mă asigur înainte de a face orice mişcare.
Când în cele din urmă am terminat, m-am trântit chiar în mijlocul sufrageriei, acolo unde am început să plâng şi încet încet să mă descalţ şi să mă dezbrac.
Mă simţeam murdară şi chiar aveam nevoie de o baie care să mă liniştească. Trebuia să îmi reculeg energia pentru că ştiam că urma să mai am nevoie de ea deacum încolo.
M-am dus spre baie, picioarele mele tremurând şi mişcându-le ca o căprioară ce abia învăţa să meargă. Am pornit apa şi am aşteptat să se umple cada, în tot acel timp, neoprindu-mă din plâns. Încercam să o fac, dar nu puteam. Aceea era ultima fărâmă de energie din corpul meu şi parcă ceva mă îndemna să o irosesc.
M-am privit încă odată în oglindă. La pielea mea albă, şi la părul negru şi neîngrijit care îmi era lăsat pe spate deşi o parte din el îmi venea în ochi. La pielea mea albă şi obrajii roşii din cauza frigului de afară. La ochii mei ... la ochii mei înlăcrimaţi.
Mi-am pus piciorul în apa extrem de fierbinete. Nu am simţit nimic pentru că pielea mea era rece ca gheaţa. Mi-am pus şi celălalt picior apoi m-am scufundat în cadă.
Lacrimile au început să înceteze, iar inima mi s-a mai liniştit. Gâtul încă-mi era rece din cauza alergatului meu şi suspinelor care s-au îmbinat la momentul nepotrivit.
Am stat acolo ascultând cum apa se linişteşte şi cum totul mă făcea să adorm. Era atât de bine. Mă simţeam atât de uşurată.
M-am ridicat şi am luat duşul pentru a-mi uda părul încâlcit. Stopii îmi alunecau uşor peste toată faţa în timp ce apa fierbinte se plimba pe scalpul meu scurgându-se pe părul meu lung şi negru.
Dar chiar atunci am auzit uşa de la baie. Am oprit duşul de la robinet, şi mi-am fixat privirea spre el. Inima mea era încă calmă, dar un fior îmi cutreiera tot corpul parcă căutând o cale de scăpare de a ieşi. Ochii mi s-au umezit iarăşi din cauza lacrimilor şi suspinele au început să apară.
Nu mai aveam cale de scăpare. Era prea tâziu pentru tot ... nu mai puteam repara nimic.
M-a tras de păr şi m-a privit fix. Am închis ochii pentru că nu vroiam să-i văd faţa. Mi-a spus ceva, dar niciodată nu am înţeles ce. Mi-a spus lucruri, pe care nu le-am înţeles atunci, dar care au avut sens. Blesteme peste blesteme, şi cuvinte întortocheate pline de ură de care nici un om nu a auzit vreodată.
Am încercat să mă opresc din plâns pentru că vroiam să-i spun că am să mă răzbun. Deşi ... habar nu aveam cum. Dar chiar înainte de a vorbit, m-a lovit peste faţă strângându-mă de gât până am rămas fără aer, zbătându-mă ca un peşte fără apă. Iar apoi, m-a tras de cap şi mi-a aruncat capul spre robinet, acesta ajungând chiar în ochiul meu.
Durerea mi-a invadat corpul până când nu am mai simţit nimic şi am adormit.
Dar m-am trezit ... M-am trezit pentru o sete imensă de răzbunare, iar după aceasta ... am devenit chiar eu monstrul. ’’
Daruma-San, a fost o frumoasă şi simplă fată din Japonia, mai apoi fiind cunoscută după cazul denumit chiar cu numele ei. A fost găsită moartă în apartamentul ei, cu ochiul înfipt în robinet. A fost un caz plin de controverse, care nu a reuşit să fie finalizat.
Poveastea s-a dus tot mai departe ajungând chiar o legendă ce a îngrozit mai întâi Japoia, apoi toată lumea.
Iar povestea spune că; atunci când spui până îţi termini de spălat părul, cu ochii absolut închişi ,,Daruma-San, coboară!’’, vei vedea imaginea cu ea cum a murit. Dar imediat după, trebuie să ieşi din baie, fără să cazi şi dacă simţi vre-o prezenţă ciudată întreabă ,,De ce ai căzut în baie?’’. Ai grijă să laşi apa în cadă.
Du-te şi culcăte, jocul*teroarea* începe abia a doua zi.
Dacă-i simţi prezenţa, trebuie să fugi ca să nu te prindă. Cu cât se apropie mai mult de tine, cu atât riscul de a te prinde e mai mare.
Dacă te uiţi în spate va dispărea, dar dacă te uiţi peste umăr şi dacă o vezi strigă ,,Tomare!’’, înseamnă ,,Stop!’’, iar apoi fugi până nu mai poţi.
Pentru a termina jocul trebuie să te uiţi la fantomă şi să strigi ,,Chita!’’, care înseamnă ,,Ţi-am dat drumul!’’, iar apoi pune-ţi mâna în faţă şi balanseaz-o ca într-o mişcare de tăiere. Ar trebui să termini la miezul nopţii, în caz contrar femeia va apărea în visele tale şi te va bântui pentru restul vieţii, până când tu vei fi cel care va decide că nu-ţi meriţi viaţa.
Notă!
Prima partea a fost scrisă de minte, pur si simplu doar ce mi-a debitat mintea, şi povstea pe care mi-am imaginat-o deşi, fără să am prea multe informaţii nu am descris monstrul ca fiind un el, sau o ea, sau vreun demon care a apărut de nici unde, aşa că l-am denumit simplu monstrul, cel sau cea, sau ce, s-a făcut vinovat de moartea lui Daruma-San.
Dacă v-a plăcut şi vouă, nu uitaţi să lăsa-ţi un comentariu sau un vot. Bye!
