Overlord Legends

Aer sub apa

  Ne trezisem inconjurati de apa, pe o insuluita plina cu nisip, doi palmieri, cateva scoici si crabi. Cerul era intunecat si plin de stele.

-Unde suntem! strigase Lilith panicata.
-In acest moment ne aflam in Atlanta sau asa ar fi trebuit. Atlanta este o lume acvatica si noi am aparut in unul din cele mai sigure locuri pentru noi.
-Nu prea ai reusit sa o calmezi. Hei Rox...Roxy...incearca sa te relaxezi, e doar niste apa. Orice ai face, incearca sa nu te gandesti acel eveniment...gata ce a fost a fost. Au trecut noua ani de atunci.
-Ce s-a intamplat? Poate pot sa rezolv.
-In mod normal nu as spune nimanui, dar acum este altfel. In urma cu noua ani ea si verisoara noastra au cazut din barca in mijlocul marii. Dupa jumatate de ora am reusit sa le scoatem, dar verisoara noastra murise inecata iar Roxy a ramas cu traume si ii este frica nu pateasca la fel.
-Hei Roxy, sti ca te iubesc. Orice ar fi  vreau sa rezolv problema ta din copilarie. Spune-mi iti plac legendele cu sirene?
-Da..da imi pac, dar cu ma va ajuta asta?
-Cum spuneam, Atlanta este o lume acvativa si in apa se afla sirene si alte creaturi marine. Fratele tau ne va ajuta sa ne transformam si sa ne aventuram prin adancuri.
-O..o..ok...
-Si cum voi face asta?
-Inchide ochii si repeta: •Eu Keeper va dau puterea de a va transforma cand veti intra in apa din nean•

  Abia ce terminase de rostit si deodata au inceput sa ii straluceasca palmele, iar cand nea atins au aparut cateva particule albastre care au incept sa se roteasca in jurul nostru si au intrat in cap, chiar in mijlocul fruntii. Sentimentul era acelaci ca in momentul in care ne-am scos aripile pentru prima oara. Dupa o perioada destul de lunga in a incerca de a o pune in apa m-am enervat si am aruncato ca pe o piatra.  Transformarea a fost mai lunga decat la aparitia aripilor deoarece nu detineam aceiasi putere precum Lucifer si era mult mai complicata, dar merita asteptarea.

  O data intrati in apa, am inceput sa cautam vreun localnic. Ne invarteam pe acolo dar fara succes. Oriunde am fi inotat, am fi gasit doar pietre, alge, corali si cativa pesti si in acel moment ne-am gandit sa intrebam unul dintre ei daca stie unde se afla orasul principal. La inceput ne suspecta cum ca am vrea sa ii facem ceva si nu intelegea motivul pentru care nu stim incotro sa ne ducem.

  Pentru a intra in oras a trebuit sa trecem pe sub o arcada din corali violeti plini de flori albe si scoici. Cladirile erau facute din lemn si aveau o forma destul de ciudata. Tot orasul era decorat cu ghirlande colorate si stralucitoare si curiosi ii intrebam pe localnici daca este vreun eveniment special, iar primul lucru pe care l-au facut a fost sa ne duca in fata zeitei Kenna.

-Minunat, iar am dat de belele.
-Erai mereu calm si ai rezolvat multe probleme chiar si fobia mea de ocean. Multumesc...
-Eu sunt liderul echipei si e de datoria mea sa ma asigur ca sunteti bine.
-Atunci de ce teai enervat?
-Hei! Incetati cu povestitul si spuneti-mi cine sunteti voi defapt si ce cautati in lumea mea.
-Numele meu este Xirix, ea este Lilith si cel care este impuns cu sulita este Keeper, fratele lu Lilith. Noi suntem Copiii Noptii si avem puteri ca si tine.
-Este imposibil. Eu sunt singura suprema din lumea asta.
-Noi venim din Onix, lumea focului si a distrugerii. Ne aflam aici pentru a vedea restul lumilor si a ne imprietenii cu conducatorii lor.
-Dovediti-mi ca sunteti speciali altfel va voi arunca in Abisul Lunii.

  Dupa asta Lilith la omorat pe unul dintre gardieti cu o simpla atingere si a fost readus la viata de catre Keeper printr-un mod la fel de misterios. De frica, se lipise de un perete si nu scotea vreun sunet, doar se uita.
-Nu este posibil! In Onix exista un singur suprem! Cine sunteti voi?
-Sa iti explic. Noi venim dintr-o lume in care iti trebuie masinari ca sa poti zbura sau respira sub apa. Intr-o zi am gasit Cartea Tarumurilor si am ajuns in Onix, unde ne-am intalnit cu Lucifer care ia daruit lui Xirix jumatate din puterea lui, iar el mia dat puterea mortii si a focului si fratelui meu ia dat puterea vietii si a apei. Dupa o perioada am hotarat sa calatorim prin toate lumile pentru a obeva minunatiile cu ochii nostri.
-Va multumesc ca mi-ati spus tot si acum veti putea sa plecati liberi.
-Inainte de a pleca, veau sa iti cer un singur lucru...poti sa imi daruiesti tridentul ruginit prins de stanca de langa altarul tau?
-Te referi la vechitura aia. Poti sa o pastrezi. Mie imi plac obiectele noi, stalucitoare, nu chestiuni acelea.
-Doamnita, iti promit ca nu vom mai atrage atentia si nu te vom mai deranja.
-Prea marita Kenna, chiar ii lasi sa plece?
-Nu va fi vreo problema, iar cand sunt impreuna sunt extrem de puternici.
-Bine...nu stiu din ce motiv esti asa fericita si oricum nu imi pasa.