Otrava din vene

Capitolul 3: A critica sau a fi criticat?

       Păr de alb ca zăpada, aranjat într-o parte, trup zvelt și privirea mândră, pași hotărați, rapizi, și îmbrăcat cu un aer stilat: Ivan Lyons. Cred că nici șampania nu putea salva situația în care ne vom afla. Tânărul Lyons este știut pentru stilul lui de a critica, iar Elissa știe că nici anul acesta nu se va lăsa mai prejos.

     — Ivan, bine ai revenit, spune Elissa, în timp ce își aranjează pălăria, dorind să atingă perfecțiunea până și în cele mai mici detalii, ca de obicei.

     De fiecare dată când o văd vrea să arate cel mai bine din încăpere, să îți taie respirația, și da, recunosc că o face. Astăzi, are părul lăsat, vârfurile ondulate ajungând până după umăr. Sacoul îi este pus pe scaun, din cauza căldurii care a intrat odată cu venirea lui Ivan: emoțiile. Astfel, a rămas în pantalonii bej și cămașă albă, ce lasă la vedere un colier finuț la baza gâtului. Brățările ei aurite zorzone atunci când este nevoită să dea mâna cu Ivan. Mie mi se pare că tensiunea crește, dar fix când mâinile lor se ating și scântei ar trebui să iasă, aceștia și le retrag ca și arși.

     — Elissa, aș vrea să spun că sunt încântat să revin, dar știm amândoi că nu este adevărat, zice acesta, Elissa răspunzând prin a strânge fotoliul de nervi. Încă mai dai șampania aceea de proastă calitate la intrare, observ.

     Elissa pun pariu că avea ochii scăldați în furie, totuși cu pălăria supradimensionată care mă împiedică să îi văd în întregime chipul, nu pot spune cert nimic. Simt cum aș vrea să îi arunc toată colecția de pălării, deoarece sunt sigur că aceasta nu este singurul exemplar pe care îl are, pentru a mă împiedica să îi văd ochii, să o citesc.

— Mi se pare o șampanie bună, intru în conversație, salvând-o pe Elissa din a face o prostie, un lucru care cred că va deveni obicei.

Ivan se uită chiorâș la mine, iar după mâzgălește ceva în carnetul său, care din păcate nu are paginile în raza mea viziuală. El nu mă agreează, eu nu îl agreez. Totuși, Elissa deja este într-o bătălie decisivă cu el, așa că dacă ea câștigă, eu câștig, suntem o echipă.

— Ivan, acesta este Aydan, spune arătând spre mine. El este responsabilul vitrinelor, care sper că măcar anul acesta îți vor plăcea, zice oftând, confirmându-mi că anii trecuți nu au primit aprecierea lui Ivan chiar deloc.

— Ivan Lyons, îmi pare bine de cunoștiință, se prezintă acesta în timp ce ochii îi fug către o Elissa nu prea calmă.

— Am auzit multe despre dumneavoastră. Eu sunt Aydan..., spun ridicându-mă de pe scaun, gata să dau mâna cu tânărul acesta cu atitudine.

— Mi-ar plăcea să zic că și eu am auzit câte ceva despre tine, dar nu, habar nu am cine ești, spune Ivan întrerupându-mă, surâzând.

Sinceritatea lui Ivan mă doboară încetul cu încetul, așa cum cred că se întâmpla și în cazul Elissei, deși ea mai are experiența cu acest tânăr. Am înțeles că de fiecare dată când a vizitat firma Tores, chiar dacă Melania o conducea, el avea de fiecare dată același verdict usturător de auzit. Până la urmă, nu cred că este ușor să îți vezi munca criticată și mai ales de cineva ca Ivan. Nu e de mirare că Elissa nu îl place, totuși, cred că toată lumea are două fețe.

     ***

După câteva ore în care Ivan și-a tot notat diverse în carnețelul său negru de piele, acesta ne surprinde pe amândoi spunând:

— Aydan, surprinzător, ai făcut treabă bună cu vitrinele. Piesa galbenă mi se pare piesa de rezistență, chiar m-a impresionat alegerea acesteia. Sper că o vei ține tot așa. Totuși, încearcă să nu mai încarci atât de mult vitrinele.

  Dacă acum avea paharul cu lichidul fericirii în mână, sunt convins că îl scăpam. Expresia de șoc se poate citi și de pe fața Elissei, aceasta având buzele rujate, roz pal, între-deschise.

   — Mă bucur că este apreciată de o persoana așa critică ca tine, spun râzând.

   — Am venit pentru a critica sau a fi criticat? Până la urmă sunt un critic, cu asta mă ocup, spune acesta pe un ton sec. Știu că par uneori dur, dar încerc numai și numai să fiu de ajutor.

   — Corect, sunt doar șocat de complimentul făcut, zic încercând să închei orice interacțiune cu el și să îl conduc spre ușa cu margini aurii, cea de pe care se intra și ieșea din magazin.

   — Elissa, colecția aceasta este dezamăgitoare, spune întorcându-se cu capul spre tânăra.

Chiar nu îl înțeleg pe Ivan. Colecția creată de Elissa este chiar impresionantă. Jocul de culori, tăieturile, modelele, totul se îmbina atât de armonios și frumos. Cum de îi plac vitrinele mele, dar nu și colecția Elissei? Criticii ar trebui să fie corecți, dar mi se pare că Ivan are o logică întortocheată, ce ascunde un scop. „Oare care o fi scopul?" este întrebarea ce ar trebui să ne-o punem.

   — Normal că este, spune aceasta ne mai abținându-se, spunând probabil cuvintele care îi tot dansau pe buzele ei voluptoase de mult timp.

     Să înceapă distracția! Mă așez mai confortabil pe fotoliul din piele întoarsă și aștept ca liniștea de dinaintea furtunii să ia sfârșit odată și odată.

      — Asta ce vrea să însemne? întreabă Ivan încruntat, în timp ce își ridică o sprânceană, la rândul ei vopsită în culoarea purității.

      — Vrea să însemne că orice aș face oricum nu îți place, deci nu înțeleg de ce ai mai venit aici, spune Elissa pe un ton tăios, ridicându-se nervoasă de pe fotoliul ei, care era poziționat lângă al meu.

      — Nu mă provoca, Elissa, spune acesta printre dinți, închizând cu putere carnețelul, una din nenumăratele victime ale acestui război stilat, în care sabia sunt accesoriile, iar scutul sunt piesele de bază.

    Cu amândoi ridicați, tensiunea a ajuns la cote mari și deja îmi e frică ca din ce doi să nu erupă într-un final vulcanul, căci personalitățile lor combinate par periculoase. Pe scurt, nu mai era cale de întoarcere. E ca petrecerea de revelion când ți se toarnă șamapanie. După ce ai primit-o trebuie să o bei, așa este de bun augur, nu că aceasta ar fi vreo problemă pentru mine sau partenera mea.

      — Oh, dar o fac, spune aceasta pe o voce angelică, apropiindu-se de el, încetul cu încetul.

    — Ai să regreți, completează Ivan exasperat, stând pe loc, nemișcat.

    — Rareori regret alegerile pe care le fac în viața, Ivan, și tare mă îndoiesc că aceasta simplă întrebare îmi va zgudui lumea din temelii, așa că răspunde-mi, zice Elissa impunătoare.

    — Ce vrei să știi mai exact? întrebă Ivan învins de către Elissa la aceasta mică bătălie, din marele război purtat de cei doi.

    — Simplu. De ce ai venit aici, Ivan, de ce o faci mereu? De ce te întorci?

      — O fac pentru tine, spune acesta cu jumătate de gură, dându-și mâna prin părul ca spuma laptelui, încercând să se uite oriunde altundeva, mai puțin la Elissa.