Otrava din vene

Capitolul 14: Noaptea de (ne)uitat

   — Știam deja că nu poți trăi fără mine, dar am nevoie de o pauză, Elissa, zic după ce intru în biroul frumos aranjat, unde lucrează șatena.

       Imediat observ sticla de vin deschisă și mă gândesc la faptul că dacă ar fi conținut șampanie, poate m-aș fi autoservit. Totuși, nu am fost niciodată fan al gustului pe care îl are vinul, dar recunosc că miroase plăcut.

   — Doar mă știi, sunt topită după tine! spune zâmbind, de pe scaunul ei impunător.

     Ținând cont că Elissa, de obicei, face glume de genul, nu sunt sigur dacă băutura este de vină sau nu.

       — Dacă ești așa de îndrăgostită de mine, de ce nu primesc o mărire de salariu? întreb încercându-mi norocul.

— Dacă era după mine, nici nu ai fi fost acceptat la firmă, răspunde chicotind.

         Eu am dat interviul pentru acest post cu Melania. Țin minte și acum câte emoții aveam. Până la urmă ea a fost una dintre cele mai mari personalități din lumea modei. Eram foarte hotărât, știam că vreau să o impresionez cu orice preț. Melania a fost exact așa cum mi-am imaginat-o, era o reprezentare a modei și era strictă, o trăsătura care îi înfricoșa pe toți. Numai ca să intri în sala de interviuri și să ai onoarea de a sta față în față cu Melania, trebuia ca înainte să treci prin alte etape, acesta fiind punctul final în călătoria către inima firmei Tores. Eu, față de alții, am avut un noroc chior, căci doamna Tores m-a plăcut de la bun început și mi-a dat încredere, ceva ce de mult căutam. Cu această încredere am reușit să îmi dau seama că așa a fost dat să fie și că locul meu este aici.

         — Ce amuzantă ești, spun eu într-un final.

Elissa râde drept răspuns și îmi face semn cu mâna să mă așez.

         — De ce m-ai chemat? o întreb obosit, fiind nedormit.

         Șatena dă din umeri și se ridică de pe scaun. Face pași lenți de-a lungul camerei în timp ce bea conținutul vișiniu. Faptul că încă merge drept, e un semn bun, dar viteza minimă cu care avansează, mă face să cred că alcoolul începe să își facă efectul.

         — Câte pahare ai avut? întreb cu precauție.

         — Habar nu am, contează?

         Mă încrunt la răspunsul ei, iar ea reacționează automat.

— Offf, mereu ai fost așa serios. Bine că te-am târât la Paris. A fost distractiv, nu? spune uitându-se cu ochii ei mari, verzi, direct la mine.

         O aprob dând ușor din cap, gândindu-mă la cât vin o fi băut. Elissa se așază în poala mea, iar eu tresar ca și cum aș fi fost ars. Nu din cauza faptului că aș fi străin senzației, ci mai degrabă din cauza șocului.

         — Haide, Aydan, să ne distrăm! zice înainte de a își înfige degetele în părul meu, jucându-se cu buclele cafenii.

Ea mereu a fost fire care odată dezlănțuită, cu greu mai putea fi calmată. În ciuda aparențelor, de obicei reușește să găsească echilibrul dintre muncă și viața personală. Însă acum, se vede că alcoolul îi joacă feste. Poate în trecut i-aș fi acceptat oferta, dar Lola m-a învățat că drumul acesta nu duce nicăieri.

Încerc să mă ridic de pe scaun, dar Elissa mă are complet captiv și îmi zice bosumflată:

— Credeam că îți place de mine.