Niciodată al meu

Capitolul 3: când privirile lor se îneacă în iubire

***chapter song***

A Fine Frenzy - Almost lover

"Your fingertips across my skin,
The palm trees swaying in the wind,
Images.
You sang me Spanish lullabies,
The sweetest sadness in your eyes
Clever trick.

We walked along a crowded street,
You took my hand and danced with me,
Images.
And when you left, you kissed my lips,
You told me you would never, never forget
These images."

***

Singură. Întuneric și frică. Ei.

Fugea. Alerga ca și cum ceva o urmărește neîncetat, dar, când se uita în spate, nu era nimic. Și totuși fugea.
O prinde.

El...

Riviette a deschis ochii. S-a ridicat brusc din pat și a privit în cameră. Era în camera ei. În patul ei. Era acasă.

***

Camera era plină de oaspeți. Oameni mari, oameni tăcuți, oameni buni, oameni mai puțin buni. Erau actori, erau căntăreți, erau simpli oameni bogați, erau doamne de seamă, doamne de societate, doamne cu rochii rafinate, doamne cu râsete gălăgioase.

Escortată de doamnul Heliade, directorul teatrului, Riviette a pășit mândră în cameră. Purtând o rochie de culoarea piersicii, cu dantelă în partea superioară și simplă în partea de jos, actrița a furat multe priviri. Buclele ei, care cădeau greu pe spate, se mișcau la fiecare pas al ei, împrăștiind suavul miros al pielii sale. Privind în aglomerata cameră, frumoasa actriță nu se putea gândi decât la cele petrecute cu o seară în urmă: cum a ajuns acasă? Își aducea aminte că era înconjurată, că îi era teamă, dar că, la un momemt dat, a apărut el. Dar știa bine că era imposibil.

Dimineață, Liddy a venit să îi aducă ceaiul și un mic-dejun copios, alături de invitația la dineul actorilor de la teatrul Lullaby din acea seară, despre care aproape uitase. Când a intrat în odaie, Riviette a întrebat-o imediat pe micuța servitoare cum a ajuns în seara precedentă în camera ei. Aceasta a răspuns, surâzând, că un domn a fost îndeajuns de binevoitor încât să o aducă în siguranță acasă după ce a găsit-o inconștientă pe o alee. Acest domn învăluit în ceață nu putea fi Aiden.

- Domnișoară Hellstorm, spuse domnul Heliade, scoțând-o pe fată din gândurile adânci, aș dori să vi-l introduc pe domnul Christian Ruppe, actorul despre care v-am vorbit acum două seri.

- Sigur, îmi aduc aminte. Mă bucur să vă cunosc în sfârșit, domnule Ruppe! zise, zâmbind, Riviette.

- Plăcerea este de partea mea, domnișoară Hellstorm! spuse Christian, privind-o pe Riviette cu multă atenție și admirație. Era ceva strălucitor și puternic în ochii fetei, ceva ce îl atrăgea într-un joc periculos, pe care nu știa dacă îl va putea juca pănă la final.

Christian Ruppe era un actor vestit, un bărbat înstărit și respectat. Brunet, înalt, cu o privire de un albastru de gheață, era unul dintre cei mai râvniți burlaci ai Londrei. Era vestit pentru talentul său de a frânge inimi, însă, totodată, era știut drept unul dintre cei mai educați și eleganți bărbați ai orașului. Mama sa, Eleanor Ruppe, văduvă de aproape zece ani, a făcut tot ceea ce i-a stat în putință pentru a-și crește băiatul cât mai bine, lucru care i-a reușit din plin. Totuși, nicio domnișoară nu i-a atras atenția vreodată îndeajuns de mult, astfel încât să îi trezească interesul lui Christian și să o curteze, niciuna până în acea seară. Până la Riviette.

- Ee, datoria mă cheamă! Doamna Heliade este nerăbdătoare să mă vrăjească cu pașii ei de dans în această seară, iar eu nu vreau să mai pierd niciun minut, rosti, râzând, domnul Heliade, după o pauză destul de stânjenitoare.