Before || <Yoonmin>☆

4

Jimin *P.O.V*

M-am blocat. Sunt aici, în cameră, alături de Jungkook, și m-am blocat. Sunt ca și cum cineva tocmai îmi dăduse cu ceva în cap. Nu sunt capabil să scot nici un cuvânt. Nu cred că m-am mai simțit așa vreodată. E ciudat. Sentimentul seamănă cu cel al unui prim sărut, dar altfel. Mai intens? Nu știu, dar diferit. Nu știu cum să reacționez. Un lucru atât de banal nu ar trebui să îmi dea atât de gândit. Ma simt ca dracu..

Nu găsesc nici măcar un motiv pentru care să nu pot spune ceva. Poate spun ceva, și e greșit. Dar, poate spun ceva și se înțelege greșit. Ma simt de parcă tocmai am luat un somnifer puternic, dar nu îmi e somn. Sunt doar amețit. Ca și cum aș fi băut ceva, dar fără să fiu beat. Mă doare capul și stomacul, dar nu mă doare. E o durere plăcută. E puternică, dar îmi place. Se simte ciudat. Sau poate doar eu sunt cel ciudat.

Sunt amorțit. Mâinile încep să îmi tremure fără un motiv anume. E dureros și ciudat. Deja mi-am scăpat telefonul, și probabil s-a spart, dar nu îmi pasă. Nu mai văd nimic în fața mea. Oare Jungkook a plecat? Nu sunt capabil să văd, să mă mișc, să vorbesc sau să simt ceva. Nu mai sunt capabil de nimic în aceste momente. Amorțeala se mută ușor, ușor spre picioare. Simt de parcă urmează să cad. Oare, cine mă va prinde? Va vedea cineva că am căzut? Dar oare cuiva îi va păsa?

Mă simt atât de ciudat, știu am mai repetat asta, dar e mult prea intens ca să ignor senzația. Nu știu ce e. E un mix de ceva, dar care are o armonie atât de îmbietoare încât ma face să plutesc undeva unde nimeni nu mă va putea gasi niciodată. În colțul ochilor mi se adună lacrimi mărunte, care nu provin nici din tristețe, nici din fericire. Ci, mai degrabă din cea mai amară confuzie simțită de mine vreodată.

－Jimin, mai ești acolo?

Aud, dar nu văd nimic. Oare am orbit? În fața mea se află ceva dar nu știu ce. E în ceață, e neclar. Simt ceva, e acolo, dar e neclar, e în ceață. Mă simt de parcă m-am pierdut, dar sunt în casa mea. Sunt aici, incapabil să scot vreun cuvânt, sentiment sau reacție din mine. Nu știu, la naiba dacă știu ce se întâmplă cu mine. O senzație de greață îmi invadează corpul, dar nu îmi e rău. Ba, chiar dimpotrivă, îmi e prea bine. Pentru un moment am simțit că îmi iau zborul, dar ceva, nu știu ce, ceva m-a făcut să mă prăbușesc...

－Jimin, ești bine? Jungkook mă tot strigă.

－Foarte.. îi raspund eu simplu.