Before || <Yoonmin>☆

5

Jimin *P.O.V*

E așa departe, la naiba. A trecut o veșnicie, nu, două veșnicii de când am pornit. Parcă timpul s-a oprit ca să îmi râdă mie în față. Parcă limbile ceasului vor să îmi facă în ciudă. Nici un drum până pe alt continent nu e atât de lung și obositor. Parcă am străbătut deja drumul din Coreea până în România... E așa mult și totuși așa de puțin... Suntem de fuckin' 3 minute pe drum. Nu mai am răbdare. Și poate îi enervez pe Jungkook și pe Taehyung, dar mi-e dor de Yoongi într-un fel ciudat... Îmi doresc să îl văd și îl îmbrățișez ca pe un... prieten? Sau... nu, nu. Ca pe un prieten. Oricum nu ar putea fi mai mult~

Dar, într-un mod poate ciudat, sau poate indirect, de ceilalți prieteni ai lui Jungkook, nu mi-a fost așa de dor. De fapt, nu mi-a fost deloc. Poate că, Yoongi are ceva... are o sclipire ciudată în ochi care mă face să înnebunesc. De fiecare dată când e în preajma mea, simt că mă sufoc. Mă sufocă gândul că nu mă pot controla în prezența băiatului cu plete gri... Nu știu ce îmi face. Îmi provoacă o stare de greață. Dar nu genul de greață provocată de ceva rău. Se simte al naibii de ciudat, și mă frustrează faptul că nu știu ce e... că nu am mai experimentat asta până acum...

Un suspin mi-a părăsit gura fără să îmi dau seama, iar privirea lui Jungkook s-a întors asupra mea. Mă privea oarecum dezorientat, ca și cum ar fi uitat drumul înspre cafeneaua aia blestemată unde parcă nu mai ajungem. Simt că Jungkook mă compătimește, într-un fel sau altul. Știu că și el s-a simțit așa. Și de aia simt că mă pot baza pe el.

－Jimin-ah? Ai pățit ceva?

－Nu... îi răspund cât pot de detașat.

－Știi că pe mine nu mă poți minți. Așa că spune, ce ai pățit?

－Nimic special, aproape nimic. Doar că... mă simt ciudat, Kookie... Simt că o voi lua razna. De cât timp suntem pe drum mai exact?

－4 minute.

－Și în cât timp ajungem?

－Vreo 5 minute...

－E așa de mult! Nu mai suport! Putem merge mai repede?

－Jimin, fără să te gândești, va trece timpul atât de repede... Doar... încearcă să nu te mai gândești.

Autoarea *P.O.V*

Cu un oftat aproape enervat, Jimin s-a trântit pe scaunul din spate. Nu știa cum poate să nu se gândească. Nu putea. Chiar nu putea. Și cel mai tare îl deranjează că el chiar încearcă. Încearcă. Și nu se poate detașa. Nu poate să nu se gândească. Ar însemna să uite de Yoongi chiar și pentru 5 minute. O eternitate, de-a dreptul. O eternitate nu e definită. Dar, pentru o persoană care iubește, o eternitate poate însemna chiar și o singură secundă banală în care nu ar fi alături de persoana pe care o iubește...