Noi din nou

Capitolul 2

Când am venit de la clubul de fotbal, mama și tata erau in sufragerie și se uitau la televizor. Păreau atât de fericiți și liniștiti, încât nu am vrut sa ii anunț de proiect. Doar m-am dus in bucatarie, am aranjat un pic, apoi i-am pupat și le-am zis ca ma duc la culcare.
-Noapte buna, mi-a spus mama obosita și mi-am dat seama ca a meritat sa nu ii spun de proiect.
Am făcut dus și m-am îmbrăcat in cămașa mea de noapte, care e, de fapt, un tricou lung, alb, cu dungi la sfârșitul mânecile scurte si a poalelor, si cu cifre mari scrise in dreptul pieptului. M-am întins in pat și am încercat sa adorm, deși era foarte devreme, iar eu adorm, oricum, greu.
Ecranul telefonului de pe noptiera se luminează.
"Dormi?", mesaj de la Charlie, cel mai bun prieten al meu-și atât, nu va deveni o drama sau poveste de dragoste, împărtășită sau nu.
"Nup"
"Vrei sa vorbim? Hai pe wapp"
Și bineînțeles ca intru pe WhatsApp.
"Faci proiectul cu Cooper, ay" trimite el și ii trimit multe fete de "pe bune" și care își dau palme peste fata.
"Nu ii mai spune Cooper, știi ca nu îmi place"
"Bine, bine. Ești ok cu ideea? Nu prea ai părut azi"
"M-am acomodat cu ideea, sa știi"
"F bine"
"Tu faci cu Evyn?"
"Da"
"O sa fie interesant. Sau nu?"
Îmi trimite o fata care ridica una dintre sprâncene.
Ma bufnește rasul și ii scriu înapoi:
"E o fata dulce."
"Da, poate prea dulce?!!!"
"Ești de coșmar! ;)"
"Mai bine du te și culca te. Sper sa ai unul la noapte"
Se referă la coșmar.
"Noapte buna"
"Ne vedem mâine"
Îmi trimite un pupic și ii trimit și eu unul.
Evyn e o fata foarte frumoasa, e blonda, cu ochii verzi și are fata de copil răsfățat, dar nu arată ca o păpușa Barbie. Are o fire deschisă, ii plac persoanele noi și mereu vede partea buna a lucrurilor. In fine, când am încheiat-o cu Nate, a trebuit sa se gândească mult timp la o parte buna, iar cea găsită nu ne-a convenit niciuneia, așa ca doar a venit la mine și am mâncat inghetata de menta cu fulgi de ciocolata, vorbind despre planurile de vara și cum mie mi se spulberasera toate. Ii place sa zâmbească și profita la maxim de zâmbetul ei frumos. Ii place sa știe tot ce mișcă in jur și sa fie la curent cu ce se întâmpla, ca sa poată ridica moralul dacă se întâmpla ceva rău sau sa aplaneze un conflict. Chiar i se potrivește numele. "Evyn", combinație intre "Eva" și "Divin".
Zâmbesc in sinea mea când îmi aduc aminte cât de mult înseamnă Evyn pentru mine. Nu am o cea mai buna prietena, dar am câteva, chiar multe, care au câte puțin din ce ar însemna o cea mai buna prietena. Evyn e cea care te ajuta sa ieși la lumină, după ce crezi ca te-ai înfundat in întuneric.

E trecut de miezul nopții și ma tot frământ in pat. M-as duce la parter, sa îmi fac o cana de ceai, dar as face prea mult zgomot in casa, iar unii, spre deosebire de mine, chiar au avut o zi grea. Așa ca doar aprind veioza și iau cartea de pe noptiera. Îmi pun ochelarii și încep sa citesc, pentru a șaptea oară, cred, "Sa nu spui niciodată pentru totdeauna". Foaie după foaie, clipit după clipit.
Usa de la dormitor se deschide incet și pe ea intra James. Îmi dau ochelarii jos, pun semnul in carte și le pun pe amândouă pe noptiera, apoi ii zâmbesc lui James.
-Care-i treaba? întreb și se cam fastaceste.
-James? întreb și expira, închizând usa.
-Vreau sa vorbim, îmi spune.
-Spune, ii răspund și ii fac loc sa se așeze pe pat, mutând una dintre perne.
Se aseaza și clipește de câteva ori.
-Sa sting lumina? întreb și James îndoaie buza de jos, incretind și fruntea.
-Nu! Ar fi dubios, ce Dumnezeu?!
Chicotesc și îl îmbrâncesc un pic.
-Hai sa vorbim, Doctor Watson, ii spun.
-Azi, când v-am văzut pe tine și Nate, începe el și eu oftez, așa ca grăbește vocea și ii da o importantă și siguranța aparte replicii, ne-am bucurat ca nu mai erai suparata. Sau, ma rog, dezamagita.
Strâng din buze.
-Și am înțeles ca acum lucrați la un proiect împreuna, ceea ce e bine, continua el.
-Da. Suntem parteneri de proiect.
-Și cum ați devenit parteneri, mai exact? întreabă cu îndoiala in glas.
-Pai am tras la sorți, ii zic, întinzând mâinile și lăsând capul un pic pe spate. Am tras un număr și partenerul a fost colegul cu același număr.
-Aha. Și ce număr ai avut? ma întreabă suspicios.
-3, ii zic, oftând.
-Hei! Asta e bine! 3 era numărul tău norocos, nu?
-Nu atât de norocos, se pare, ii zic și ma uit in alta parte.
-Ați petrecut ceva timp de... acomodare? ma întreabă și pot spune ca sunt surprinsă.
James cel Nou, ce ai făcut cu James al meu, inegalabilul și inconfundabilul, nepăsătorul, romanticul James?
Acum văd ultimul adjectiv.
-Da, JJ.
-Știai ca Jingle-Jangle se prescurteaza așa? Și e un drog?
Ma uit la el și ii spun, ironic:
-Nu știam, mulțumesc de explicație.
Tace, așteptând.
-Spune, Abby. Știu ca îți sta pe limba.
-Vei fi, la un moment dat, drogul unei fete, nu crezi?
-Dacă o sugerezi pe Letty, ma avertizează, e un mare și sigur NU.
Chicotesc.
-Revenind la tine, Juliette.
-Nici nu îmi place povestea aia! Chiar atât de puțin ma cunoști? ii zic, cu reproș in glas.
Oftează și spune:
-Măcar l-ai lăsat pe Nate sa îți spună? De ce a sărutat fata aia?
Sper doar ca a înțeles ca nu îmi place "Romeo și Juliette"
-Da, ii zic dezinvolt. Nu a fost o poveste demnă de "After", dar a fost destul de interesantă.
James se uita la mine ciudat.
-V-ați împăcat? ma întreabă și sunt pe cale sa urlu un răspuns, dacă el nu mi-ar spune repede: Adică mai sunteți străini?
Ma relaxez un pic.
-Nu. Am ascultat povestea și am acceptat-o. Acum fiecare avem vieți separate, grupuri de prieteni si... tot tacâmul, ii explic eu.
Nu pare deloc, dar deloc, convins.
-James, de ce ești aici, de fapt? Pentru ca tu ai mai mare trecere la mine decât Oliver? Nu... înțeleg interesul asta brusc.
-Nu e interes, Abigail. Dar, uite... oamenii fac greșeli, nu? Și tu ai făcut-o pe a ta. Plus ca spune-mi dacă nu ai mai sărutat pe cineva anul asta!
-Pai, nu am mai sărutat pe nimeni! îl contrazic si știu ca pare greu de crezut, dar chiar așa a fost.
James rămâne blocat.
-Abigail, Letty a fost foarte suparata pe Nate și sunt convins ca știi asta, zice și ridica din sprâncene, iar eu expir învinsă.
Zâmbește.
-Dar vara asta m-am uitat la niște episoade din Riverdale cu ea. Era și Oliver acolo si încă o colega de-a noastră. Sigur o știi pe Collins.
Dau din cap afirmativ și cred ca știu unde va duce discuția asta.
-A fost o perioada in care Betty și Archie s-au sărutat, începe nesigur, iar eu îl întrerup:
-O data.
-Da, da. Și in care Jug și Toni s-au sărutat. De mai multe ori, și au și dormit împreuna, spune, strângând din ochi.
-Și ce vrei sa zici cu asta?
-Ronnie nu s-a supărat, nu? Nici Betty. Și in special nici Jug, care a spus ca un sarut micut și inofensiv împotriva Măștii Negre nu îl va speria, spune el, in pragul răbdării.
-Mai incet, Jamie. Unii chiar vor sa doarmă. De exemplu, mama și tata. Nu știu de Sherlock Holmes, dar...
James îmi face semn sa ma opresc.
-Abigail. O șansa, atât îți cer. Vreau sa zic, ai oferit atâtea șanse! Ce ar mai conta una? Mai ești un an in liceu cu el. Nici atât. Doar acorda-i șansa sa repare ce a gresit. Nu doar sa îți spună, ci sa îți arate ca a realizat cât a pierdut. Pe cine a pierdut. Nu zic sa fiți un cuplu, dar lasa-l sa se asigure ca nu mai ești suparata pe el.
-Dar nu sunt suparata pe el!
-Hai, nu ma înnebuni! îmi zice și se uita la mine foarte matur.
Dacă eu chiar sunt suparata pe el? Dacă încă nu m-a convins povestea lui? Dacă nu îl consider încă demn de iertat?
Stau pe gânduri și ii spun:
-Doar un an, zici? Probabil ca o sa ne întâlnim după facultate. Nu îmi știi norocul?
James ridica din umeri.
-Gândește-te. Poate ca 3 chiar e cifra ta norocoasa.
Îmi face cu ochiul și se apropie de mine, ca sa ma ia in brațe. Nu a mai făcut asta de la Crăciun, cred. Vreau sa zic, una e sa fii sora mai mare, alta mai mică. Dacă as fi fost mai mică, poate ca as fi primit îmbrățișări mai des, dar așa...
-Noapte buna, James, ii zic, in timp ce deschide usa.
-Somn ușor, Abby, îmi răspunde și o inchide.
Viața nu e ca in seriale și filme. Nu e ca in cărți și reviste sau benzi desenate. Viața nu e un scenariu și nici o tabla de joc. Nu dai cu zarul sa vezi câte căsuțe îți muți pionul, ci muți pionul și apoi verifici dacă zarul ți-a indicat atâtea căsuțe cât ai mutat. Dacă ai mutat prea putine, prea multe sau numărul de pe zar. Viața nu poate fi planificata și nici cumpărată, deși unele perioade cam dezaproba ultima idee.
Dar viața e a ta și nimeni nu poate lua decizii in locul tău, nu până nu dai voie. Iar de data asta, voi lasa copiii sa ia decizia in locul meu.
Nathalien Cooper, tocmai ai primit o șansa. Încearcă doar sa nu o irosești.