Noi din nou

Capitolul 8

-Abigail Hope Jones! spune Jojo răspicat, intrând in baia fetelor.
Stau sprijinita de chiuveta și ma uit urat la mine, cu lacrimi pe obraji.
-Te rog, Jojo, o implor.
-Ești intr-o stare critica. De când te ascunzi in baie ca sa plângi?! ma mustreaza Jojo, pe un ton din ce in ce mai dulce și ascuns.
-Trebuie neaparat sa vorbesc cu....
Nu apuc sa termin fraza. Mai bine, pentru ca nici nu știu ce nume as pune.
-Carter. Suna-l pe Carter.
Nu ma gandeam la Carter, in niciun caz! "Dar e iubitul meu" spune o voce consolatoare din capul meu. "Dar nu poți vorbi cu iubitul tău despre planurile fostului tău" ripostează o voce și mai enervanta din gândul meu.
Cât de urat suna, "fost". Mai urat ca "împăiat".
Sa vorbesc cu Charlie? Nu. El are propria poveste de dragoste, chair parfumata și abia începută cu Evyn. De ce sa îl disturb eu? Cami. Pot sa vorbesc orice cu Cami. Dar nici numele ei, sau imaginea ei, nu ma conving sa o apelez.
-Nu trebuie sa ai secrete fata de el, ma lămurește Jojo. Așa îți vei da seama dacă el chiar vrea sa te țină lângă tine. E un test pentru amândoi, nu crezi?
Jojo ma mângâie pe spate și îndrăznesc sa o privesc in oglinda. Îmi zâmbește încurajator.
-Ok, cedez, nu foarte convinsă. Dar e in ora acum. Nu pot sa îl sun. Și noi ar trebui sa fim in ora.
-Abby! Te las sa vorbești. Doar suna-l, bine? Ii zic eu profesorului ca întârzii puțin.
Nu sunt deloc convinsă și îmi e frica sa îl sun pe Carter. Eu chiar simt ceva pentru el, după mult, mult timp, și nu vreau sa îl pierd.
-Dacaca vrea detalii suplimentare, nu are decât sa te caute la baie, ridica Jojo din umeri.
-Doar nu vorbești serios! Nu spune asta! ma sperii eu.
-Paaaa!
Și pleacă.
Îmi tremura mâna cât intru in agenda, apoi când ma decid sa îl apelez pe Carter. Duc telefonul la ureche și număr apelurile. Când sunt pe cale sa închid, mulțumind tuturor ca nu a răspuns, destinul iar îmi joaca o festa și Carter ma saluta panicat de la capătul celălat al telefonului.
Încearcă sa para calm, dar e evident agitat și îngrijorat.
Pentru mine.
-Abby! Ce-i cu tine la ora asta?
-Scuze, Carter, ii zic eu și un nod de lacrimi mi se aduna pe corzile vocale.
-Abbs? Hei, ce-ai?
Inspir și expir.
-Vreo nota proasta? încearcă el sa ghicească.
-Mai rău.
Îl simt cum se gândește.
-Nu ai de gând sa îmi spui?
Stau puțin.
-Fata care l-a sărutat pe Nate s-a mutat la noi la școala, încep eu.
-Și...?
-Și am văzut-o vorbind, apoi sărutându-se cu Nate.
-Îmi pare rău, iubita, încearcă sa ma consoleze și ma sfâșii.
-Apoi, Nate m-a rugat sa ma prefac ca sunt împreuna cu el, ca sa scape de ea. Simialasathanoraculluiindulapiorpentrucastiecaadoramsaiiporthanoracele.
Nu am mai vorbit atât de repede și, totuși, cât am zis cuvintele astea, parca a trecut o vesnicie.
-Ce a făcut? întreabă Carter perplex și regret imediat ca i-am spus. Dacă se înfurie? El era in oră. Eu l-am scos dintr-o ora importantă pentru viitorul lui ca sa ii mărturisesc dramele mele adolescentine inexistente. Halal iubita și prietena ce sunt.
-Abigail, mai ești acolo?
Îmi curg lacrimi pe obraji.
-Calmează-te.
-Te-ai supărat? îl întreb.
-Nu, prințesa.
-Nu sunt o prințesa. Nu o sa fiu niciodată. Nu cu atitudinea pe care o am dintotdeauna.
-Nu ești o prințesa. Ești prințesa mea.
Si izbucnesc cu adevarat in plâns. Ce am făcut sa îl merit?
-Sper ca i-ai zis ca ai iubit și nu ai voie sa porți alte hanorace, îmi spune el, ca și când m-ar anunța prognoza zilei.
-Logic! ii spun sigura pe mine și se cunoaște din vocea mea ca e adevarul.
-De ce m-ai sunat, mai exact?
-Cred ca eram confuza. Surprinsă, mai degrabă. Plus ca ești iubitul meu și trebuie sa știi tot ce se întâmpla pe aici.
-Cu tine.
-Cu mine.
-Ok.
-Te rog, nu te supăra pe Nate. E chinuit de Ember.
-Ce păcat! face el sarcastic și cu puțin venin in voce. El nu te-a chinuit pe tine? Roata se întoarce mereu.
De asta îmi e mereu frica.
-Pentru moment, trebuie sa te simți acasă in hanoracele mele.
Face o pauza minuscula, timp in care se gândește dacă sa îmi spună sau nu si restul. Dar știe de dinainte ca voi adora ce îmi va spune, așa ca nu mai ezita mult:
-Și in brațele mele. Sunt alături de tine și ma bucur-nu e cel mai potrivit cuvânt, de fapt-ca m-ai sunat. Te iubesc.
Iar un cuvânt mare. Foarte frumos.
-Te iubesc. Ești senzațional.
Rămân sprijinita de peretele din baie pentru câteva secunde, care mi se par ani. Ma spăl pe fata și pornesc către ora, cu unul dintre cele mai false zâmbete pe care le am in dotare.