Noi din nou

Capitolul 4

Atunci când realizez ca trebuie sa ma ridic din pat, îmi iau in brațe perna și ma întorc pe o parte, holbandu-ma la pozele de pe pereți. Stau un minut așa și deja mi se pare ca am stat prea mult, ca am profitat de timp.... Așa sunt de când ma știu, stresată de timp.
"Nu timpul este prețios, ci tu ești, iar atâta timp cât vei retine asta vei pitea folosi timpul cu înțelepciune", așa scria intr-o carte pe care am citit-o in clasa a opta. Minunat citat, ce pot sa zic. E singurul citat despre timp pe care l-am reținut...
Ma ridic, după o veșnicie, din pat și realizez bucuroasa ca mai am o singura zi până ma văd cu Cami. Starea de bine ma cuprinde cu totul și se reflectează și in hainele pe care decid sa le port: blugi deschiși la culoare și un tricou galben pal, cu desene mici de tot felul pe el, aurii cu sclipici.
Parca mi-o imaginez pe Esme prefăcându-se ca vomita, iar pe Raisa bătând din palme aprobator. In timp ce ma duc la baie pentru toaleta de dimineața, ma gândesc serios dacă sa îmi iau, in loc de o pereche de blugi, una dintre cele doua fuste pe care le am. Lui Ronnie ii plac fustele. Ma rog, de fapt, adora tot ce înseamnă "Girly". Ii plac accesoriile, ii place machiajul, shoppingul, sa poarte rochițe, fustițe, tricouri dantelate și cu volanase, dar are, in același timp, foarte mult stil și o postura așa de... hm, lady. Asta e cuvântul potrivit, Lady Cameron.
-Abigail, ieși mai repede! bate James in usa și îmi dau seama ca, poate, noaptea de ieri chiar a fost un vis.
-Și dacă nu vreau? ii zic eu cu gura plină de pasta de dinti, iar James oftează și apoi scrâșnește din dinti.
Ies după nici doua minute și văd ca e 7:30.
Le dau câte un pupic mamei și tatei, care îmi urează zi ușoară și ma postez in fata ferestrei, ca sa îl aștept pe Charlie sa ajungă in fata casei mele, apoi sa plec cu el.
Iată-l pe frumosul meu prieten, cu par saten și ochi verzi-albastri. E cu Myrah și, lângă ea, o fata tot cu parul roșcat, dar mai aprins ca al lui Myrah. Oare o fi Melody? Scot capul pe usa și Charlie se apropie de mine.
-Le duc pe ele și după te iau?
-Dacă ai timp. Pot sa merg singura, ii spun, deși e inutil, având in vedere ca școala și liceul sunt, la propriu, in același campus, sa zic așa.
-Puteți sa așteptați un pic? întreb și Charlie da confuz din cap, dar cred ca Myrah a înțeles, oarecum. Urc repede și bat la usa gemenilor, apoi intru.
-Credeam ca ai plecat! exclama James uimit, iar Oliver ii spune, trăgând pe el un hanorac:
-Îl așteaptă pe Charlie, fraierule!
-Taci, ma! face James și ard de nerăbdare, așa ca doar îl trag de mâna, se ridica și ieșim afara din camera.
-Ce-i?
-Știi cine e la parter? îl întreb pe James și el da din cap confuz, dar, când se uita din capul scărilor și o vede pe Mel, amuțește.
-Și ce sugerezi?
-Prefa-te ca treci pe aici și salut-o sau ceva! ii spun eu entuziasmata.
-Aha, spune el mărind ochii și coborând sfios pe scări.
Ce bine ca are sticla de apa in scurgator, iar eu, ghiozdanul in camera, ca sa am motiv sa ma duc in camera mea.
-Așa, mi-am luat și ghiozdanul, ii zic eu lui Charlie de pe scări, iar James trece pe lângă mine, ca de obicei, sărind ultimile doua trepte.
Myrah zâmbește-așa face ea la toate lucrurile-, iar Melody îl privește uimita, poate chiar fascinata.
-Myrah! o saluta el și, pe neașteptate, o ia in brațe și o scutura un pic.
-Melody!
-Hey! spune fetița și se îmbujorează, dar îl ia de după mijloc și își apropie capul de el, ca intr-o îmbrățișare.
James o imbratiseaza și el.
-Hai, sa fiți atenți pe drum, ii fac cu mâna și îl scot pe Charlie afara, dar Myrah nu vine, probabil pentru ca știe ca Melody s-ar emoționa, dacă ar sta singura. Le ducem împreuna la școala și ele vorbesc de ale lor, noi, de ale noastre.
-Văd ca Myrah e bine, șoptesc eu. Tu? Tu cum ești?
Charlie devine nervos și știu ca nu ar fi trebuit sa aduc in discuție subiectul despre tatăl lui, dar eu ii turui in continuu despre dramele din viața mea-pe care, poate, uneori, eu le văd mai mari decât sunt și ma stresez mult prea mult-, iar el ma asculta și tine minte, e atent.
-Na, ma simt cum s-ar simți orice băiat după ce afla ca tatăl lui a fost traficant de droguri si a reușit chiar sa omoare câțiva oameni-bine ca erau adulți, și aia cu trecuturi murdare-și acum e la închisoare pentru următorii 20 ani..., ridica el din umeri cu un sarcasm amar.
Îmi vine sa izbucnesc in plâns și chiar îmi dau seama ce fraiera am fost sa aduc in discuție subiectul asta. Felicitări, Abigail!
Charlie ma simte și ma ia după umeri.
-Hei. Nu te mai îngrijora.
Apoi se duce sa o pupe pe Myrah de "Pa", o imbratiseaza și pe Melody, eu le fac cu mâna și pornim spre liceu. Se suna de 7:50 când intram pe poarta și îl văd pe Nate stand rezemat de perete, alături de o fata. Când mijesc ochii-nici nu știu de ce fac asta-, iar Charlie ma trage, oricum, spre intrarea liceului, îmi dau seama ca este aceeași cu cea cu care s-a sărutat. Mi se face brusc rău. Dacă s-a mutat la noi in liceu, chiar ca nu îl mai recuperez pe Nate-niciodată nu am visat neaparat ca o sa ma împac cu el, dar...
Of, pe cine păcălesc?! Evident ca am vrut sa ma împac cu el, sa îl sarut din nou, sa ma țină in brațe din nou, in spate, sa ma complimenteze și eu sa ii spun sa înceteze, sa fim priviți de toți ca niște ciudați doar din cauza toanelor mele și mofturilor "Nu face aia, nu zice ailaltă, nu mergem acolo, nu vreau dincolo, pentru ca de aia, pentru ca de aialaltă". Vreau sa îl privesc iar cu dragoste... nu ca acum nu l-as privi, dar acum trebuie sa am mare grija cu privirile, totuși.
Eu i-am acordat o șansa și el vorbește cu ea.
Ultimul lucru pe care îl văd este Nate departand-o periculos de mult de el pe fata, apoi saltându-și ghiozdanul pe un umar și plecând oftând. Charlie ma ghidează către clasa unde am primul curs și ii mulțumesc când ajung intreaga, fără frânturi vizibile.
M-am obișnuit sa am inima franta. Așa îmi trebuie dacă iubesc prea mult.
"Sa nu mai spui niciodată ca iubesti prea mult".
Da, da. S-o crezi tu.