Noi din nou

Capitolul 6

Stau un pic sa ma gândesc ce ar trebui sa fac după ce ne despartim din sărut și după ce realizez că l-am sărutat. As putea sa îl imbratisez, sa ii zâmbesc, sa ii mulțumesc, sa ii declar și eu dragostea-ce cuvânt mare-și apoi sa decidem sa ne întâlnim. Sau as putea sa fug, sa ii spun ca eu încă îl plac pe Nate-deși nu e așa-și sa ii frâng inima, apoi sa plâng și sa realizez ca îl plac pe Carter și ca am fost o fraiera și sa nu il sun înapoi, sa rămân cu speranța ca voi întâlni un băiat la alta facultate....
Gândurile îmi sunt întrerupte când simt o mâna sub barbie meu. Carter îmi ridica privirea, in așa fel încât sa îl privesc drept in ochi, iar eu simt cum o lacrima îmi cade din ochi. Blestem lacrima aia, văzând confuzia, dar, totodata, liniștea și siguranța din ochii lui Carter.
-Și acum ce facem? întreabă, ștergându-mi lacrima de pe obraz.
-Îi spionam pe Aaden și Cameron! spun eu și râd. Îl iau de mâna și îl trag mai aproape de cei doi, care dansează.
-Ești așa copil!
-Mi s-a mai spus, spun, ridicând din umeri și zambind cu gura până la urechi.
Îl instruiesc sa ne prefacem ca dansam, dar pare sa știe deja ce are de făcut. Trag cu ochiul și văd ca Aaden se apleacă la urechea lui Ronnie, ca să ii șoptească ceva. Ea râde și vreau sa aflu ce i-a zis.
-Mereu spionezi?
-Nu chiar. Bine, da.
Mai stau puțin pe gânduri.
-Acum ești iubitul meu?
Râde și chicoteste.
-Ce-i cu întrebările astea?
-E una singura.
-Nu știu, presupun că, din moment ce ne-am sărutat... da?
-Oamenii se săruta și fără a fi împreuna, îl contrazic.
Își da ochii peste cap.
-Atunci ar trebui sa stabilim împreuna dacă suntem sau nu împreuna.
Iau in calcul toate posibilitățile.
-Suntem.
-Suntem, ma aproba.
Ma ridic pe vârfuri și îl sarut pe obraz.
-Apropo, mi-a plăcut cum m-ai ținut când m-ai sărutat. Parca as fi fost o balerina, spun, inspirând adânc și închipuindu-mi cum ar fi sa fiu o balerina.
-Așa? zice el și ma ridica din nou, rotindu-ma in aer și sărutându-ma pe frunte.
Prea multe săruturi. Sau nu?
-De ce m-ai întrebat dacă sunt iubitul tău? ridica el din sprânceană.
-Paaaai... eu și Cami ne cam enervam reciproc de vreo 10 ani... și voiam sa știu dacă ești o persoana de încredere.
-Ca sa...
-Ca sa știu dacă poți spiona alături de mine, spun jucăuș enervată, pentru ca nu se prinde.
Râde.
-Ești o figura, declara el.
-De stil!
-Cea mai.
Clipesc des și ma cuibăresc in brațele lui. Niciodată nu e prea devreme sau prea târziu pentru o îmbrățișare.
-Ți-a mai spus cineva vreodată cât de pitica ești? îmi șoptește.
As putea sa zic "Da", și sa ii povestesc totul... sau as putea sa zic "Nu", și sa începem totul...
Dacă tot am rămas cu el, in loc sa fug, as putea sa ii spun o minciuna frumoasa, in locul unui adevăr dureros, ca sa nu stric frumusețea serii și sa nu ii evapor magia, păstrând adevarul pentru altă dată, căci, oricum, vom fi împreuna.
-Nu. Spune-mi tu.
Îmi zâmbește iar și realizez ca e unul dintre zâmbetele mele preferate, deși îl știu de doar câteva ore. Îi zâmbesc și eu și dansam in continuare, lăsând cuplul Caden (Cameron și Aaden, dacă nu v-ați dat seama) și restul lumii să fie suspendat mai departe în aer, pe o muzică lenta sau vesela, intr-o lume ideală sau nu.
Acum, sunt doar eu și Carter, Carter și eu.
Sau poate ca noi.

-Ne faci o poza? o întreabă Cami pe Noelie și ea oftează, dar ia telefonul.
Adevarul e ca am făcut zeci-sau sute?-de selfie-uri noaptea asta. O poza in plus sau in minus nu strica.
-Zice ca nu mai are loc de stocare, spune trista, dar cu o nota de triumf, Noelie.
Facem cu telefonul lui Carter, până la urma, noi patru. Ma tine protector de talie și nici nu îmi dau seama ce sens au pozele astea.
Poate doar sa îl facă gelos pe Nate.
De ce ma gândesc la el acum?
Petrecerea e pe sfârșite, dar rămânem un pic cu Ellie, ca sa o ajutăm sa strângă. Ne invita la piscina, oricând vrem, iar noi ii spunem ca ne-ar plăcea.
-Mâine am concurs la inot, anunța Aaden. Veniți?
-Voi încerca sa fiu acolo, spune Ellie. Dacă ma trezesc, vreau sa zic.
-Mda. Voi? spune și se uita cu speranța către noi, dar in special către Ronnie.
-Ăm, probabil. Da? Nu știu. Vrei, Abby?
-Cu siguranța! Oricum nu aveam nimic mai bun de făcut, atâta timp cât laptop-ul tău nu are baterie și nu pot sa ma uit la "The Greatest Showman".
Cami oftează exasperata, iar Carter și Aaden chicotesc.
-Cred ca a rostit acele trei cuvinte de zece mii de ori azi! se scuza Cami și ii sar in brațe.
Icneste, dar nu se dezechilibrează.
-Cum am rezistat eu cu tine 10 ani?
-Va rămâne un mister.
Plecăm înapoi la cămine in jurul orei 3 dimineața. Ma simt obosita, ce-i drept, dar abia aștept sa ii povestesc lui Cami totul și sa îmi povesteasca și ea. Nu am același talent ca al ei sa scot și ultima vorba, dar sper sa fie cooperantă.
Carter îmi da un pupic de noapte buna și ma strânge in brațe. Așa ca, atunci când intram in camera, primul lucru pe care îl face Cami este sa aplaude.
-Ești... sub orice critica, îmi dau ochii peste cap.
-Hai sa ne schimbam și vorbim după, spune Cami. Știu ca vrei sa vorbim.
Zâmbesc și ma schimb in pijama, băgându-ma in pat, când îmi aduc aminte ca azi e ziua unei foste colege din gimnaziu. Ii scriu un mesaj de "La mulți ani!" si ma așez confortabil.
Cami se schimba și ea.
-Bun, deci. Cum a fost? întreabă.
-Eh, nimic interesant, o ironizez. M-am sărutat cu el pe "Poison and wine" și am dansat mai departe, v-am aproape spionat, ne-am declarat iubiți, enumăr eu pe degete și Cami râde.
-Deci nu regreți?
-Nici gând, recunosc eu.
Stam puțin fără sa zicem ceva.
-Acum tu! spun entuziasmata.
-E, eu! Lasa.
-Ba nu! Haide! Haide, Cameron!
-Deci, ziceai ca v-ați sărutat..., încearcă ea sa treacă peste replicile mele, dar o întrerup:
-Te rog! Tu și Aaden sunteți mult mai interesanți.
Oftează și îmi șoptește:
-Minunat.
Zâmbesc.
-Mi se pare prea perfect sa fie adevarat! Și al meu! Vreau sa zic, e primul meu an de facultate, prima săptămâna, deja am fost la o petrecere, am cunoscut toți profesorii, am iubit... și încă ce iubit! E frumos, deștept, ne înțelegem și a făcut fotbal, iar acum înot... prea frumos.
-Nimic nu e prea frumos pentru cineva frumos, ii zic și îmi zâmbește.
-Te ador, îmi spune simplu.
-Și eu te ador.
-Mai spune-mi.
-Ma gandeam ca as putea să îmi fac iubitul public... adică..., încerc eu sa explic când văd privirea bântuitoare a lui Cami. Adică, Ember s-a transferat la noi in școala. Vreau ca toți sa vadă ca nu ma interesează ce face și ca eu deja am trecut peste și ca am iubit. La facultate.
"Plus ca l-as face gelos pe Nate, in cazul in care ma mai place încă." completez in mintea mea.
-Nu trebuie sa demonstrezi nimănui nimic, îmi zice.
-Și totuși... mâine mergem la concurs, da?
-Nu știu dacă sunt pregătită sa văd toate fetele alea holbandu-se la el, îmi zice cu putina acreala in glas și incretind nasul.
Ma bufnește râsul.
-Ești iubita lui, parca.
-Poate e și asta un Playboy, spune. Știi ca am noroc la din ăștia.
-Nu cred. Refuz sa cred.
Carter e primul băiat pe care l-am sărutat la practic nici 24 de ore de când l-am cunoscut... vreau sa zic, nu e nimic anormal-cred?-dar ma simt foarte ciudat și nu ma simt eu.
Voi petrece o săptămâna alături de Nate, iar in weekend nu cred ca ma lasa ai mei sa vin din nou. Plus ca, săptămâna asta nu am avut teme, dar de luni încep temele și nu cred ca vreau sa dorm câte 5 sau 6 ore pe noapte doar ca sa le termin înainte de a pleca la Cami. Psihic, as rezista. Dar cred ca as ceda fizic.
-Ai putea face concurs intre ei. Cine te cunoaște mai bine, sugerează ea.
Sunt contagioasa. Astfel de idee putea sa îmi vina numai mie, drept pentru care o resping.
-Nu ar fi corect. Carter nu ma cunoaște, sărute are pe tine! Nate ma semi-cunoaște, a pierdut teren in ultimul an.
-Ca te-ai și schimbat.
Tăcere.
-Abby? La ce te gândești?
-La relația mea cu Carter, ii spun cât de relaxata pot, dar nu prea îmi reușește.
-Doamne, Dumnezeule!
-Nu vreau sa îl folosesc pe Carter pe post de refugiu și nici nu vreau sa plac doi băieți deodată!
-Poți accepta o data in viața ca poți fi iubita? La naiba, Abigail, tu ești iubita de toți, de absolut toți!
-Și dacă dezamăgesc o persoana care contează pentru mine? Dacă ii frâng inima? Am experimentat asta și e cel mai groaznic sentiment! Nu vreau sa am pe nimeni pe conștiința! Nu vreau sa fac lumea sa ma urască... sau sa ma iubească toți, in afara unei persoane, încep puțin suparata, dar termin trista.
-Aici vorbim de Carter sau Nate? Hotărăște-te.
-Nu vreau sa mai vorbim despre nimic.
-Abby!
-Te rog.
-Bine, ridica ea din umeri și se aseaza ma bine pe perne.
Sunt o ființa atât de sucită și dramatizez atât de mult situația? Sau trebuiau sa fie afirmații? Relațiile la distanță se păstrează greu. Eu sunt implicată in proiectul meu cu Nate, Carter merge la facultate, are cursuri comune cu zeci de fete cu care se vede zilnic, cu care poate dormi in același pat, pe care le poate lua in brațe și toate cele. Sunt fete mai frumoase ca mine-doar le-am văzut la petrecere. Și, totuși, el decide sa ma încurce pe mine, deja încurcată și răsturnată.
Sau poate doar gândesc eu prea mult.
As putea încerca doar sa fiu cu el.
Dar eu îmi pun toată energia intr-un anumit lucru.
Of.