11. You, again?!

116 10 3
                                    

Am parcat in apropierea casei abandonate la care mi-a zis Jack ca are sediul si analizam cu atentie imprejurimile. Cam multe masini prin zona. Stiu ca el nu ar lasa casa sa iasa in evidenta, asa ca aglomeratia asta nu e semn bun.

Mi-au trecut prin minte cateva scenarii dar niciunul nu mi se pare plauzibil. Cum sa ma chemi la o casa abandonata in mijlocul noptii, sa imi spui ca ai o urgenta  si sa imi aduc si un pistol la mine? Dar intrebarea mai potrivita este cine e prostul care ar venii? Se pare ca eu..

 Adevarul e ca pentru Jack mi-as pune la bataie viata oricand. In timp ce traia mama venea de multe ori si ne jucam in curtea din spate ca si cum nu ar exista probleme sau griji. De la pistoalele alea cu apa cred ca am prins eu placerea asta morbida pentru tot ce inseamna arma, autoaparare si afaceri.Dragi parinti, daca cititi acest paragraf, nu vreau sa spun ca ar trebui sa le interziceti copiilor sa se joace cu pistoale de apa, eu doar cautam un raspuns pentru bubele mele de pe creier.

Deci, casa abandonata,  miezul noptii, liniste de mormant, masini dubioase, pistolul pregatit siiii... eu sunt pe tocuri. Da, tocuri. Cum dracu sa vii la o posibila intalnire cu mafiotii si enormele lor gorile  pe tocuri?! Daca se murdaresc, sau mai rau, se rup??

Off, Jack. Cand o sa termin cu asta o sa imi cumperi 3 perechi in schimb. Si nu o sa ma uit la pret, te atentionez.

Intru in casa sperand sa nu imi auda nimeni puisorii mei de 12 cm si constat ca e pustiu. Adica stiu ca ar trebui sa fie pustiu, ca doar sediul e in subsol, dar cel putin e bine ca daca nu sta nimeni de paza aici, inseamna ca nu il tine nimeni sechestrat pe minunatul meu unchi.

Inaintez cu grija pana la usa care da in adevaratul barlog de mafiot si tot ce aud este greierele ala enervant din iarba prin  fereastra sparta. Ma sprijin de perete in stanga usii incercand sa aud vreo voce din partea cealalta. Tot nimic. Ma pregateam sa apas clanta, cand simt miscare in spatele meu. Fara sa stau pe ganduri, ma intorc rapid,incarc pistolul si ma pregatesc sa apas pe tragaci. Poate va intrebati de ce nu am tras imediat. Buna inrebare. Se pare ca a fost destinul... sau instinctul care imi spunea sa nu fac zgomot din prima ca se vor aduna mai multi. Dar, voi visati la unicorni in continuare si spuneti-va ca a fost destinul, pe mine nu ma deranjeaza.

- Scarlett?  Spune silueta masiva cu o privire ce se pare ca o oglindeste pe a mea. Socata. Foarte socata.

Are you fuckin' kidding me? Justin Blake? Din nou??

- Ce dra.. Cum de..  Chiar nu imi mai gaseam cuvintele. Justin Blake e implicat in afacerile astea? Nu il judec sau ceva, ca vorba aia, nici eu nu-s perfecta, dar sincera sa fiu, credeam ca toata  atitudinea aia de badboy era doar pentru imagine.Eh, mai gresesc si eu cateodata.

- Oare de ce nu ma surprinde? Spune mai mult pentru el intr-o combinatie ciudata de frustrare si usurare.Se pare ca si-a revenit din soc, dar ce nu inteleg eu este ce i-a dat de banuit..

Da sa faca un pas spre mine si isi lasa arma usor in jos.

- Nu asa repede, Blake! Inca nu stiu daca-mi esti prieten sau dusman, deci stai pe loc sau iti zbor creierii.

Un zambet micut ii apare pe fata aia de playboy . Incepe sa  ma cam enerveze relaxarea lui. Nu spun ca eu sunt stresata, dar ceea ce imi raneste orgoliul e ca nu ma vede ca pe o amenintare.  Ce, daca e cu 10 cm  mai inalt de 2 ori mai musculos nu inseamna neaparat ca sunt nesemnificativa. Dar lasand asta la o parte, chiar sunt curioasa de partea cui e si ce vrea el de fapt.

- De partea cui esti? Intreb si ma uit fix in ochii lui.

- Cred ca numai un singur mafiot isi are sediul aici. Spune cu aroganta in glas de parca explica unui copil mic si prost.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 05, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

No fucking ideeaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum