Gandurile de la ora 3

171 4 1
                                    

I.

Omule ,fiinta unică , nu te lauda cu ceea ce vrei sa faci . Lauda-te cu ceea ce ai facut deja .

II.

Și tot ce fac este să îmi consum timpul scriind despre tine, iar fericirea a devenit deja o amintire. Dacă aș fi fost mai deșteaptă atunci, n-aș fi pariat că nu îmi poți lua „inima"; jocul era ca și aranjat cu câștigul în favoarea ta. Asta e, știam finalul, știam prea bine, dar mi-am dorit atât de mult să continui să scriu despre noi încât m-am încurcat în cuvinte și, în loc să scriu în scene și acte, m-am grăbit spre un final ce mi-a lăsat doar un gust amar și insomnii din care să rup umbre ale fanteziilor moarte.

III.

O ceașcă de ceai din flori de cireș, te rog. Pauza de la cafea, vreau liniște și ceva mai amar decât tot ce am simțit în lipsa ta. Vreau să fac o diferență, să câștig măcar pe jumătate din iubirea ce am pierdut-o. Vreau alte dimineți, cu miros de primăvară. Vreau zile cu soare de mai și fluturii mei să îmi zboare din nou.

IV.

Ce să mai scriu despre dorul și jalea ce mă copleșesc, despre lacrimile ce s-au vărsat și zilele pierdute? Cum să descriu gândurile ce îmi șoptesc numele tău în urechi, ca o rugăciune nesfârșită, care nu mă lasă să te uit? Ce cuvinte să mai găsesc când mă simt epuizată de orice energie, îndepărtată de orice sursă de fericire?

V.

Știi cum e viața? Nici eu nu am toate răspunsurile, așa că nu te alarma. Pare că e o enigmă, lipsită de logică, dar, dacă o despicem în toate nuanțele ei, viața se conturează ca o reflecție a gândurilor noastre. Ce este atât de ciudat în această alergare a timpului, care pare să ne evite și să ne nege chiar și cele mai mici momente de claritate? Este ironia, este vina noastră. Deși ne cunoaștem greșelile la nivel mental, nu am reușit să stopăm distrugerea fericirii noastre. Ne ducem un război de lungă durată cu cei din jur, în timp ce ne ascundem propria trădare față de noi înșine. Da, știu că pare paradoxal, dar ne trădăm singuri, ne punem piedici și ne săpăm groapa, împingându-ne, în final, în ea.

VI.

Hai să renunțăm la stereotipul că este "greu" să fii femeie sau bărbat.Nu este "greu", oameni buni.Nu cunoașteți adevărata semnificație a cuvântului "greu".Greu este să trăiești fără rost, fără vise sau planuri.Nu ar fi dificil să ne înțelegem dacă nu am construi ziduri de convingeri greșite în jurul nostru.Nu ar fi de neconceput să ne apreciem dacă nu am avea așteptări fără să ne exprimăm dorințele sau cerințele.Nu ar fi imposibil să câștigăm dacă ne-am încuraja reciproc.Nu ar fi GREU să ne iubim dacă am elimina orgoliul din ecuație.

VII.

Simt că fiecare amintire îmi paralizează treptat corpul, invadându-mi mintea cu o dorință profundă de a renunța.

VIII.

Mă declar oarbă în fața ta, căci te iubesc fără prejudecăți. Ești floarea fericirii întruchipată care pare să fi căzut pe inima mea, făcând să încolțească în mine atâtea sentimente. Mi-e milă și groază de sufletul meu care se zbate în rugăciune pentru minuni. Am făcut atâtea metanii sub cerul nopții și am strâns în palma Sfintei Luni coastele rupte cu care am scris versete către Univers, scrisori. Am cerut iertare și am obținut liniște, dar când am cerut iubire, răspunsul a fost aspru: „Răbdare în așteptare să ai!" M-ai pedepsit prea aspru și prea târziu. Iubirea a prins rădăcini adânci, iar ultima ta șansă este să o iei și să o duci cât mai departe de mine, poate chiar de tine, de lume, de lumină, de viață.

IX.

Probabil că dragostea nu este rațională. Sunt situații în care nu poți să te oprești din a iubi o persoană, chiar dacă te-a rănit. În cele din urmă, acest sentiment, născut dar oprit în evoluția sa pentru consum, nu va dispărea ca și cum nimic din ce ai trăit la nivel mental, spiritual și fizic nu ar fi avut loc. Nu te poți învinovăți din această poziție și nu poți învinovăți pe nimeni pentru ceea ce simți; e firesc.

X.

Am creat o dependență pentru vocea ta și acum îmi dau seama că insomniile mele nu sunt altceva decât dorința de a te auzi. Huh, răbdarea nu e tocmai punctul meu forte atunci când nu sunt motivată să aștept, dar parcă nici nu aș încerca să merg înainte.


Gandurile de la ora 3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum