Gandurile de la ora 3

I.

Mi-au spus ca sunt nebuna .
Mi-au spus ca dragostea mi-a luat mintile .
Adevarat ! M-am condamnat la o liniste deplina prin iubire neconditionata .
Afirmatia lor e pur si simplu o falsa ipoteza neargumentata ,
nedovedita.
Sentimentul meu e prea mult pentru ei și nemuritor pe lângă ei .

II.

Omul e imposibil , incapabil sa iubeasca , incapabil sa ofere afectiune , incapabil sa fie sincer si loial .
Incapabil să fie om .

III.

Imi e tot una cu sau fara tine . Tot ce am simtit ,sa recunosc,a fost incapatanarea de a nu accepta sa nu imi pici tu la picioare ,cred... E sentimentul acela pe care il au si barbatii cand sunt refuzati . Lovitura in ego.
Sauuu doar incerc sa ma incalzesc cu teori ,putin absurde .
Oricum intr-un final resemnarea e ultima cale de a te depasi moral ,oarecum, ce ai facut tu nu e moral . M-ai furat , mi-ai furat ratiunea cat timp eram orbita de frumusete ta si a vocabularului tau , ametita de minciunile tale .
Ai fost un dramaturg bun ,toata stima si respectul dar pentru iubire te-as condamna la o viata intreaga consumata doar tu cu tine si mii de ganduri despre mine ca sa vezi cum se simte .
Pentru sensul iubiri te-as pedepsi aspru , pentru ca nu esti in masura sa il schimbi , sa te joci cu el si nici cu sufletele .

IV.

Ma inec adesea in tăcere doar ca să-ți mai aud vocea de nicaieri .

V.

In lipsa ta am realizat cat de proasta eram de dragul tau .

Cat de oarba preferam sa fiu doar sa mai stai ,sa te intorci inapoi cand plecai .
Dragule, ai gresit crezand ca ma poti juca pe degete fara sa simt durerea .
Ah ,cat am mai  simtit-o , pana in cel mai adanc colt al sufletului .  Si a trezit demonii flamanzi de razbunare dar n-am sa sacrific ingeri pentru a le hrani placerile lor sadice .

VI.

A trecut atât de mult timp de când nu ti-am mai auzit rasuflarea scazand pe note joase ducând numele meu in soapte aproape de tăcere , aproape de iubirea fără margini .

A trecut atât de mult timp de când buzele mele nu le-au mai atins pe ale tale si parca se usuca arzand sub cenusa amintirilor celui mai dulce sarut .
A trecut atât de mult timp de când mâinile tale nu m-au mai mângâiat , iar trupului meu ii e dor sa-l dezmierzi in atingeri lente .
A trecut prea mult timp ,prea mult .

VII.

Vreau doar să mă destram în liniște. Să fiu singură, doar eu cu mine și cu aceste gânduri apăsătoare, care mă bântuie ca niște suflete neîmplinite, încă rătăcind în lumea celor ce nu își găsesc pacea.
Nu mărturisesc asta din oboseală, ci dintr-o convingere profundă că, fie că ești singur sau în compania altora, sentimentul de singurătate rămâne același. Este o boală cu care ne naștem, boala acestui secol care ucide, care creează alte boli înfricoșătoare, care dă naștere depresiei și psihozei.

Oricum, ideea este că îmi accept soarta emoțională și mă cufund în tăcere pe firul gândurilor, pierzându-mă în reverie.

VIII.

Realizez că totul este absurd. Dar mai absurd este faptul că ai vorbit fără să gândești, jucându-te cu mintea mea în ciuda iubirii pe care o simțeam.
Asta este cu adevărat culmea. Și totuși, arunci vina asupra mea.

IX.

Am închis ochii la toate invențiile oamenilor și am încercat să te iubesc mai mult.
Îmi pare rău că nu pot muta munții pentru tine și că nu pot deveni acea super femeie pe care o visezi.
Îmi pare rău că nu pot fi mai mult, așa cum îți dorești.
Îmi pare rău că iubirea mea nu este de ajuns.